Jurnal
Te-ai îmbătat, iubite...
2 min lectură·
Mediu
credeai c-ai orbit, că-ți țin mâinile aspre pe ochi,
mângâindu-ți genele, în același timp,
când nu-mi mai vedeai ochii goi în care răsărea luna; în cel stâng,
era lună plină, dar îți era frică, așa că-l închideai cu un sărut.
credeai, apoi, într-o noapte în care doar vântul mai avea curaj
să-ți acopere piciorul stâng,
[căci tu îți dezvelești mereu piciorul acela]
tu credeai că ai surzit, căci nu mai auzeai șuieratul meu tremurând,
mușcându-ți din urechea ce se culcase-ntre dinții mei.
când te uitai la gaura din așternut, credeai c-am plecat;
dar eu eram sub tine, unduindu-mă, târându-mă sub greutatea trupului tau
mut și gol. îți ceream o gură, de aer,
căci gura ta căzuse-n canalul ascuns între doi sâni.
ai lăsat urme, cu bocancii, pe umeri, pe coaste, pe coapse,
pe-o venă. nu știai încotro să mergi;
credeai c-am plecat, când ai simțit doar ecoul, ca o lumină palidă,
a râsului meu, de copil, între degetul arătător și cel mijlociu. mă vedeai,
între țesătura pernei albe, de care ți-ai lipit obrazul, și-o lacrimă,
mă vedeai, vorbeai cu mine; nu-nțelegeam ce-mi spuneai,
dar îți atingeam buzele cu fruntea; te întrebam de ce ai genele atât de lungi.
te ridicai și-ți mai turnai o cană de vin, numărând balaurii de pe tavan - un fluture mare.
te-ai îmbătat, iubite!
nu mai credeai nimic.
023.300
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Stanciu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 223
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Stanciu. “Te-ai îmbătat, iubite....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-stanciu/jurnal/1795944/te-ai-imbatat-iubiteComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EPștiți stimați editori ce mă intrigă? sigur că știți, Dana Stănescu a răspuns prin commul anterior!
textul acesta ar fi avut \'probleme\' chiar la atelier, dar, dumneavoastră ați găsit de cuviință că-i bun...halal apreciere!
exemple din text:
-credeai c-ai orbit, că-ți țin mâinile aspre pe ochi,
mângâindu-ți genele, în același timp,
când nu-mi mai vedeai ochii goi în care răsărea luna; în cel stâng,
era lună plină, dar îți era frică, așa că-l închideai cu un sărut.
credeai, apoi, într-o noapte în care doar vântul mai avea curaj
să-ți acopere piciorul stâng,
[căci tu îți dezvelești mereu piciorul acela]
tu credeai că ai surzit, căci nu mai auzeai șuieratul meu tremurând,
mușcându-ți din urechea ce se culcase-ntre dinții mei.
când te uitai la gaura din așternut, credeai c-am plecat;
dar eu eram sub tine, unduindu-mă, târându-mă sub greutatea trupului tau
mut și gol. îți ceream o gură, de aer,
căci gura ta căzuse-n canalul ascuns între doi sâni.
ai lăsat urme, cu bocancii, pe umeri, pe coaste, pe coapse,
pe-o venă. nu știai încotro să mergi;
credeai c-am plecat, când ai simțit doar ecoul, ca o lumină palidă,
a râsului meu, de copil, între degetul arătător și cel mijlociu. mă vedeai,
între țesătura pernei albe, de care ți-ai lipit obrazul, și-o lacrimă,
mă vedeai, vorbeai cu mine; nu-nțelegeam ce-mi spuneai,
dar îți atingeam buzele cu fruntea; te întrebam de ce ai genele atât de lungi.
te ridicai și-ți mai turnai o cană de vin, numărând balaurii de pe tavan - un fluture mare.
te-ai îmbătat, iubite!
nu mai credeai nimic.
--- de fapt am repostat \'bălăria\' asta căci era greu de decelat \'balaurii de pe tavan\'(ca parafrază)...
cu scuzele de rigoare pentru autor!
textul acesta ar fi avut \'probleme\' chiar la atelier, dar, dumneavoastră ați găsit de cuviință că-i bun...halal apreciere!
exemple din text:
-credeai c-ai orbit, că-ți țin mâinile aspre pe ochi,
mângâindu-ți genele, în același timp,
când nu-mi mai vedeai ochii goi în care răsărea luna; în cel stâng,
era lună plină, dar îți era frică, așa că-l închideai cu un sărut.
credeai, apoi, într-o noapte în care doar vântul mai avea curaj
să-ți acopere piciorul stâng,
[căci tu îți dezvelești mereu piciorul acela]
tu credeai că ai surzit, căci nu mai auzeai șuieratul meu tremurând,
mușcându-ți din urechea ce se culcase-ntre dinții mei.
când te uitai la gaura din așternut, credeai c-am plecat;
dar eu eram sub tine, unduindu-mă, târându-mă sub greutatea trupului tau
mut și gol. îți ceream o gură, de aer,
căci gura ta căzuse-n canalul ascuns între doi sâni.
ai lăsat urme, cu bocancii, pe umeri, pe coaste, pe coapse,
pe-o venă. nu știai încotro să mergi;
credeai c-am plecat, când ai simțit doar ecoul, ca o lumină palidă,
a râsului meu, de copil, între degetul arătător și cel mijlociu. mă vedeai,
între țesătura pernei albe, de care ți-ai lipit obrazul, și-o lacrimă,
mă vedeai, vorbeai cu mine; nu-nțelegeam ce-mi spuneai,
dar îți atingeam buzele cu fruntea; te întrebam de ce ai genele atât de lungi.
te ridicai și-ți mai turnai o cană de vin, numărând balaurii de pe tavan - un fluture mare.
te-ai îmbătat, iubite!
nu mai credeai nimic.
--- de fapt am repostat \'bălăria\' asta căci era greu de decelat \'balaurii de pe tavan\'(ca parafrază)...
cu scuzele de rigoare pentru autor!
0
deci mainile tale sunt aspre, le ai lipite de fata omului, si ii mangai suav pleoapele. (\"că-ți țin\" suna naspa). il șmirgheruiești bine. dar el e orbit de mainile tale, ce luna sa mai vada? de ce vantul nu ii acopera decat un picior? e cam fara de putere vanticelul ala, poate e doar o parare.
hai ca nu mai continui. mai lucreaza textul. parerea mea.