Ioana Petcu

si cine sa faca incizia, dorine? satana (am feminizat-o)

merci de trecere - zici comunicare? pai ce ma pacalesti, mai, am niste prieteni care termina anul II acolo acum. dar nu-i loc de ei in discutia pe site.
apropo de final, so e in felul asta construita \'personala\': teoria din scrierea lui platon, discursul diotimei care spune ca tineri fiind, ne indragostim fizic de cineva, apoi incepem sa gasim frumosul in mai multe corpuri, dupa care ajungem pe ultima treapta - inainte de tacere - cind ne indragostim de tot ceea ce e frumos. daca te uiti, am incercat sa speculez asta in text. doar ca finalul a fost personal, daca ne indragostim de univers atunci el se poate inchide in noi si \"ea\" femeia aia din textul asta da nastere divinului.
doar un punct de vedere, merci de semn, de recomandari, voi tine cont, salutari d-nei stancu :)

valeriu, multumesc de floare, eu ti-am mai furat una din cos dimineata, zic ca nu ti-ai dat seama. stii, textu asta e scris cu suflet, nu din creier si daca am reusit efectul e fara artificii indelung premeditate.
multumesc si de sugestii. eu ce sa-ti dau? tu-mi dai flori... un gind bun

victoria, nu-i rau ce-am citit, mi se pare ca esti o versificatoare destul de buna. insa putina grija la repetitii (dau-iau apar cam des) si chiar la ideea generala a textului - un topos destul de des intilnit si cam declarat la tine.
te mai citesc, succes

asemanarea mi se pare o ciudatenie a lumii acestea, a lumii noastre.
in legatura cu dicotomiile medievalitatii, vrei nu vrei, discutia o putem \"aglomera\" cindva, incepind de la faptul ca ei distingeau intre trup si suflet, distantele s-au tot tinut lant in \'cariera\' medievalitatii. si s-a discutat si in filosofia lor de distinctiile astea. apoi mai e real-ireal, mai e margine/periferie si masculin/feminin. doar ca ceea ce special in e.m. e ca fara sa-si dea seama ei trec cu mare usurinta de la un statul la celalalt.
e ceea ce postmodernitatea si modernitatea au pierdut, dar recupereaza sub alta forma.
de seara plcuta

li, nu te lua dupa \"gura lumii\" (am incercat sa fiu destul de fina). a spune ca e plin de imaginatie mi se pare destul de vag... asa orice poezii / text pornesc mai mult sau mai putin din imaginatie. dar lasind \"umplutura\",

e a doua oara cind vin pe textul asta si mi-a placut toata tesatura asta fina de ironie - reformulata si in titlu: sintactic semantic. acusoarele tale inteapa de peste tot si in acelasi timp iubesc si tocmai asta face toata nuanta \"personalei\" tale. contrariile s-au conjugat aici si deriva in definirea stilului tau mai departe.
week-end frumos li

e mai bine asa - coboara scrisul o dee mai jos ca \"vesnic\" nu se vede bine, e pe o pata deschisa de lumina de pe bluza, eventual putin mai la stinga. in ce program l\'ai lucrat? corel sau photoshop?
mesajul e frumos, oricum (cred ca se preta si la alb-negru)

si o sa discutam din perspectiva numerologica (ceea ce medievalulu ii spunea multe , ba chiar prea multe lucruri). sa mai pun si eu citeva \"chestiute\" din haosul meu: initial ma gindeam sa-i dau chiar o forma de poezie veche - asa , in alexandrin sau mai scurt, in septametri, dar nu-mi sta in fire si-am \"crosetat\" textul.
am mers mult pe ideea de vizibil / nonvizibil, asa cum medievalului ii era foarte usor sa introduca lumea de dincolo in apropiat. si de aici vine toata fascinatia si toata multiplicitatea de fiinte din mine - intemeietoare ale imaginarului pe care l-ai dibuit in scrierile mele. e o \'poema theatrala\' (cum era \'romanul teatral\', al lui stim noi cine) - cu un dant seducator inlauntru si in acelasi timp cu ceva foarte nou - imaginea asta a blocului care incepe sa ma obsedeze...
k. si m. si egor si ivan sunt toti ai mei, fac zarva prin corpul meu, se mai uita la sata, mai intorc un zimbet lui dumnezeu ca sa fie in seara asta cu el in ... rai)
si apropo de \"te uitai la mine si eu priveam in tine\" - e putin din heterotopia aia a lui fouc. - imaginea cu oglinda ca dublu spatiu etc.
inca n-am spus nimic, mai bine taceam :) (intertext cage?! sau doar reformulare)

ela, nu stiu de ce dar azi a fost ceva in aer, tot felul de coincidente, acum vad ca ai pus un text cu tenta medievala (si eu...). revenind la poema ta cea mica:
1. discutie de imagine: un fel de miniatura desprinsa dintr-un ceaslov medieval vechi, culori nuantate - albastrul cu toata simbolistica sa, contrastul bine gasit pe postocaliu sters
2. textul (echilibrat in imagine) - un \"crestinism\" nuantat potentat, nedeclarat, ascuns dupa un val de domnita. merge pe ideea de anima/animus. topoi medievali: vanitas vanitatum etc.
frumos... o seara lina

corneliu, uite mie mi-a atras atentia titlul si-am deschis usa la tine sa vad ce-i / cine-i. dar te rog frumos, nu mi-o lua in nume de rau, imaginea nu prea e clara (rezolutia se explica din cauza capturii de la tv) [apropo superb film!]
nu prea imi place scrisul e puternic si iese prea tare in prim plan, nu e echilibrat in sensul asta. imaginea ar servi doar de fundat si nu cred ca asta-i scopul.
daca vrei sa pastrezi, zic ca prima varianta e mai buna, ideea acolo se contureaza mai bine in text, dar putin prelucrata (caractere, culoarea caract, asezare).
te salut. la buna vedere de poezii vizuale!

nu-i rau ce am citit aici, adica e chiar bun. citeva consideratii in fuga:
1. atmosfera generala prinde, scenariu nu lasa locuri de iesire, e foarte precis si libertatea regizorului e destul de redusa - poate ca libertatea e.g. e miminizata.
2. personajele sunt recladite postmodern, sunt in carne si oase mai mult decit ni s-a spus si merg in ideea ironiei pe care scenariul o cultiva
3. frumos intro: scenariu in csenariu, un fel de metalepsa - cum se face un film ne spun chiar \"eroii\"
4. repros: chiar daca in spiritul \"povestii\" urbane si de piata-cartier intre backrie si punkisti, prea multi de \"ba\"
5. astept si partea a doua

ceea ce regasesc eu in poezia elei e o desfacere a fiintei - careia ii lipseste umbra (simbol al alteritarii in medievalitate si al sufletului minor).
pleaca de la asezarea ca intr-un ritual magic, in centrul unor obiecte (ascutite - relevante pentru universul profan). apoi totul se contorsioneaza in jurul unui tip de onirism care caracterizeaza chiar faptura \"din centu\". aceasta e \"decojita\" mereu pina cind ramine doar nervuri; universul ei ei e infinitezimal mic: muchia diminetii, rup in bucati foarte mici, imi misc degetele.
mie mi-a placut in ideea asta...

ok ela, m-ai edificat. si eu am problema de-a considera ca suna mai bine un titlu sau chiar o formula intreaga in engleza. chiar m-am suspectat o vreme de-a pune doar titluri \"mai curate/curgatoare\" (sa le spunem) in engleza, si acum mi se puses pata pe textul tau. bon, sper ca nu ti-a fost cu deranj.
astept sa mi se mai puna pata (alba sau galbena - stelutata) si pe alt text de-al tau.

pai era \"a reduce\" - ma gindeam la toposul ala psihanalitic care aduna in sentimentul iubire cele doua coordonate opozitorii, dar complementare: eros si thanatos. ele sunt retanscrise la tine (si era bine daca scriam \"re-tras-scrise\") prin placerea pe care ti-o ofera absenta lui \"tu\" si faptul ca atunci cind e linga tine il refuzi pe \"tu\", sau mai bine zis il pierzi intr-un trecut care va apartine. aceasta duplicitate sunt doua forme de a percepe si sunt doua forme ale iubirii, in acelasi timp. ceea ce e misto la tine e ca ele nu sunt spuse clasic, ci sunt \"dezvaluite\" (in ideea ca exista un \"protector\" intre semn si sens). tema e recurenta si se modifica de la un text la altul.
clar? - am ridicat ochelarii pe nas :)

dincolo de textul care e absolut superb si curge asa cum face gindul, din farimite si se reincheaga - am sesizat ca in ultimele tale texte pui titlurile in limba engleza/ spaniola. de ce? adica, nu mi-o lua in nume de rau, dar e sau nu e motivat?
in rest, foarte incntata de toate conjunctiile din constelatia elei.

pentru ca de data asta mi-a placut textul si pentru ca sa nu crezi ca am ceva impotriva ta (de ieri incepind, cu ieri continuind).
are \"ceva putred in danemarca\" (in semsul pozitiv) poezia ta, ioana. ce-as gasi eu bun aici ar fi o mica parodie a realitatii (formata se reformulata in mai multe feluri - fie alaturare de cuvinte \"vorbe\" cum le spui\", fie cintecele \"de adormit copiii\": \"po-mul-cres-te-fruc-te-reci fa-ta-sta-in-ger spe-ra-sa\'i-vi-na-ci-clul\" - mi se pare intrigant si nu poate sa nu-ti anime atentia.
un fel de descintec al strazii ca romanitate prin excelenta. nu-ti mai dau si eu steluta c-o sa zici ca am ceva cu tine :D
la buna citire!

pentru ca de data asta mi-a placut textul si pentru ca sa nu crezi ca am ceva impotriva ta (de ieri incepind, cu ieri continuind).
are \"ceva putred in danemarca\" (in semsul pozitiv) poezia ta, ioana. ce-as gasi eu bun aici ar fi o mica parodie a realitatii (formata se reformulata in mai multe feluri - fie alaturare de cuvinte \"vorbe\" cum le spui\", fie cintecele \"de adormit copiii\": \"po-mul-cres-te-fruc-te-reci fa-ta-sta-in-ger spe-ra-sa\'i-vi-na-ci-clul\" - mi se pare intrigant si nu poate sa nu-ti anime atentia.
un fel de descintec al strazii ca romanitate prin excelenta. nu-ti mai dau si eu steluta c-o sa zici ca am ceva cu tine :D
la buna citire!

voi incerca sa fiu cit de cit coerenta (pentru ca meriti) si pentru ca la ora asta mi se zvicnesc niste teorii stranii, dupa o zi intreaga de lucru. dupa o zi intreaga de lucru, textul tau vine ca o liniste - tot inplici mult tacerea. cred ca o coordonata de fond e in textul acesta antipodul care se creeaza intre prezenta si absenta. e un paradox acolo - bine ca e, nici n-ar fi putut fi altfel cind e vorba de sentiment uman de \"indragostire\". e acea curba de care avem nevoie - a-l reduce pe celalalt, cind e linga noi, din dragoste si de aici o intreaga teorie psihanalitica etc).
e si un joc al timpului, pe care-l divulgi usor, din aceasta prezenta - timp 0 - si aceasta absenta - timp minus, trecut, tacerea, dincolo, interior, ireal.
mai vin

stii cum e textul asta alex, pe linga ce-am mai spus noi pina acum (o mie de lucruri si nimic) e un fel de strigat de-al meu: ce-ar fi sa fim scriitori fara sa fi citit nimic inainte. adica cum ar fi sa facem un roman fara sa stim ce romane s-au mai scris. azi suntem submerjati de intertext, cred ca-i imposibil sa nu dam cu capul de el. dupa ce-am scris \"scenariul\" asta mi-am amintit ceva dintr-o proza a lui cartarescu, din nostalgia, ultima \"nuvela\" - se chema arhitectul. acolo exista un om normal, care a inceput sa se mareasca, si s-a marit la infinit, pina s-a facut infinit.
ma intreb: este asta apocaliptic?
eu am incercat un apocaliptic fara eisire, dar sigur ca poti sa vezi si-un sarpe care-si maninca coada, in cerc. \"nascatoarea\" e un fel de negatie a negatiei - in orasul la capatul cerului, o femeie da viata in chip monstruos. mie mi s-a parut infinit fara iesire. oare exista certitudinea certitudinii?
analiza ta ma redescopera, ceea ce nu-i decit o placere - imi place sa cred ca viata e de fapt o voce din off in care toti suntem la limita infinitezimala dintre real si ireal.
(postez asa, cit tine netul la mine)

claudiu, merci fain de trecere (asa mult tin la cuvintul asta \"trecere\" are o conotatie adinca pentru mine, si noi l-am desacralizat in vorbire, nu-i mai simtim \"lamiita\" - ca tot vorbeam de flori). bon referitor la antecedentele mele scriitoricesti - depre morti numai de bine. sigur, nu-mi place sa spun despre toata viata mea publicata, pusa pe scena etc. asta ar putea sa para o modestie ciudata, dar deocamdata un cv. foarte dezvaluitor pe agonia.ro nu-si are sensul.
sa stii ca parerile pe textul asta chiar conteaza, eu am incredere in el si voiam sa stiu daca si altii vad o esenta aici...
so, trecem, claudiu, trecem infinit & live