Ioana Petcu

toate diacriticele sunt obligatorii in texte, altfel nu va putem publica. va multumim.

textul nu are diacritice si nu ne pare nici prea valoros artistic.

stil invechit, destul de patetic. nu aduce nimic nou, ci doar reformuleaza clisee (de ex. privirea inflacarata). exista si curentul care se ocupa cu reformularea cliseelor, dar o face mult mai ascuns, mult mai poetic (e vorba de rezidualism, si cind spun \"poetic\" nu ma refer la melodrame si refrene lacrimogene).
fereste-te de constructii gen: \"Picături de turcoaz\", \"mângâieri de safire\", \"mare de cântec\".
recomand mult exercitiu, lectura multa, citirea/comentarea altor poezii de pe site pentru a vedea cam cum se scrie, cam cum se gindeste poezia.

sper ca nu te-am dezamagit prea mult, imi cer scuze daca s-a intimplat asa, dar am vrut sa fiu sincera.

poetica moderna mai face abstractie de semnele ortografice tocmai pentru ambiguitate vezi trasaturile postmodernismului de la ihab hassan reproduse in poatmodernismul romanesc de mircea cartarescu succes si tie

interesanta apropierea dintre organicitate si mimesis/teatru. marsezi pe ideea de trup-coaja-invelis al spiritului (si mai mult decit trup, costum). toata structura asta se impregneaza si de putin grotesc si inca stau sa ma intreb daca-mi place tare sau nu-mi place grupajul asta: \"gâlmele depresive,
cocoloașele din mămăliga sentimentală
și găluștele inutile ale dragostei
din ciorba asta lungă pe care plutim\".
sunt convinsa ca teatrul poate imbraca si forme kitsch, cum incerci sa explici aici (zic eu sugestiv exprimat in final). m-a incintat ce-am citit, asa ca ma intorc la kinski / spor la condei

toate diacriticele sunt obligatorii.

pentru ca asa incep cristalizarile: poezia asta merge pe o singura coordonata: vad eu aici, dragostea. cadru semi-romantic in deschidere, cu un plus de realism e conturat de noapte, ceva rani (eu cind spun \'rana\' ma gindesc numai la Bataille, am probabil si eu obsesiile mele) si desfacerea nasturilor. acestia din urma sunt si cei care fac legatura cu strofa urmatoare.
ultimul grupaj e si cel mai plin de sens (as renunta la \"mi-o iei inainte cu o litera\", parca-i prea cautata formula aia, dar e doar o parere). apoi e frumos: un semn de recunoastere - ca si cum lumea despre care vorbesti atit de frumos apoi e un nucleu de semne, de analogii. imaginea finala e remarcabila, clar - copilul care e totul in acelasi trup, care este paradoxul si unicitatea dragostei, dar si mai fai e ca i se vede numai crestetul - cristalizari. ramin sa degust aceasta \"formula\" si acord o steluta pentru final mai ales, dar si pentru gustul dulce-ponderat al constructiilor sharp.

sigur, poezia ma trimite prin imagistica sa la suprarealism: cioburile aripilor, aliona ascunsa in lanterna care sta aprinsa prin creierul poetului (ca eu liric, desigur) si asta nu-i rau. totusi mie mi-au parut cam prea \"largi\", prea vaste aceste cimpuri de imagini, care vin sin sfere foarte diferite: e si ceafa, e si creier, si abracadabra si goethe si oglinzi si viata, putin prea pluriperspectivist. sa nu te superi stefan, asa mi s-a parut mie. altfel, foarte frumos-socanta \"potrivire de cuvinte aici\".

lumina buna in sarbatorile tale

toate diacriticele sunt obligatorii. va rugam corectati.

ioana, ioi, ce mi-a placut interpretarea ta, da, asa-i cum spui, marseaza pe tehnica cinematografica, pe dinamism al imaginii, adica nu aduce nimic nou si totusi parca e un alt iz... tensiune este cu siguranta, daca vorbim de oameni, de revolta (interioara sau exterioara).

vlad, interesant, nu-mi amintesc scena, dar se pliaza tare bine, cred ca trebuie sa-i recitesc pe \"clasici\".

katy, data viitoare ca sa ramina ontopic scrie pe romaneste, mai dezvoltat, doar suntem pe un site de literatura.

o seara placuta tuturor si sa va iasa cozonacii buni-buni

ela, da \"vizeaz\" nu era corect, mergeam exact pe ideea de vis, de simulacru. am modificat si \"le le\" ca aia chiar mi-a scapat printre degete. gindul tau ma bucura si tu stii asta. semnele intr-adevar abundain lume si-si vorbesc si ne vorbesc (prin noi, eu cel putin asa cred).

cosmin: m-am citit altfel in comentariu tau, sincer, la inceput nici nu m-am recunoscut. (deh, doar era vorba de simulacru :))

inca o data: da-ti click pe cuvintul \"minuta\"
dixit

da, incerc sa exteriorizez privind din interior, din spotul meu albastru. ai spus bine, ai vazut bine :)

felix, vorbeam cu raul ca depresia a devenit foarte banala :). Tare-mi place cind esti prezent prin commuri in textele astea la care si eu tin si sa-ti spun ca eu contez pe ochiul tau de critic ar fi... clishe? dar chiar asa-i.

ai deschis un subiect greut de discutat: feminitatea. Incerc sa fiu destul de clara: am doua tipuri de texte: cele vii, pline de seva-ioana-dulce-la-interior, care tin de o nota feminina, in adevar, si textele seva-ioana-tata :), adica ceva mai dure, in tente groase, contrastante. Aici e cam ca in ultimul caz.
Apoi: exces de feminitate devine manea (vezi versurile citate din Roy Orbison, sau lascivitate, vezi imaginea care se deschide pe \"minuta\").
Incerc in general sa gust dulceata din interior, adica tot travaliul ala al organelor interne, caci inima mea e de femeie, creierul meu la fel, intestinul si osul cervical sunt de femeie la mine, si asta se vede la exterior - si in texte.

Da click pe \"minuta\"

toate diacriticele sunt obligatorii. va multumim!

constantin, am mizat pe citeva directii (ai descoperit si tu ceva): incerc sa arat cum sunt oamenii prinsi in binele si raul lor, in pseudo-fericirea si pseudo-visul lor

marcel: da, ma gindeam la atmosfera anilor postbelici, pe la vreun \'50-\'60.

APASATI PE CUVINTUL \"MINUTA\"

Doamna Rodica Stanila, cu tot respectul pentru Ibsen, dar care este legatura dintre autor si poezia dumneavoatra?
Tehnic: inconsecventa - ori scrieti cu majuscule la inceput de rind ori nu;
formula finala cliseu: \"Prin voi, prin tine, viața mea!\";
doua puncte in loc de trei, la inceputul poeziei.
Fara suparare, dar nu e valoros, imagistic, prozodic.
Va multumim pentru intelegere.
Spor la lucru!

adela, cind am citit titlul m-am gindit la melodia de la Urma, Wishlist (s-o asculti ca-i tare faina, e printre preferatele mele de la formatia asta din green). dar e cu totul alta imagine ce ne oferi tu, si incep sa-ti citesc citeva directii ale liricii tale. una dintre recurente ar fi \"intoarcerea la trecut\" si o vezi intr-o nota foarte vie, colorata toata fotografia asta cu mama in iarna.

sigur, noaptea abia a inceput

calc nichita stanescu...

desi cam offtopic: scrie despre sorin olariu.
sincer si fara ranchiuna, nu sunt o mare critica de epigrama, dar pina la urma, cred ca ea trebuie cu adevarat \"sa prinda\", sa fie atit de bine spilcuita, incit sa nu para a fi \"fumata\". N-am afirmat ca a scrie epigrame despre Oana Z sau Basescu e \"desuet\", ci doar ca trebuie mai bine articulat subiectul si ca eventual sa paraseasca abordarea obisnuita.
Sigur, e doar o sugestie.
Spor la lucru!

referitor, in primul rind, la calitatea epigramei: poanta finala este slaba, toata lumea a marsat pe atitudinea-sex a Onei Zavoranu. Parca mai vrem si bors, nu numai supa... asta nu inseamna ca suntem lipsiti de umor.
In al doilea rind, daca aveti variante la epigrama, va rugam sa le postati fie sub text, fie in alt text, nu la comentarii, regulamentul scrie clar ca nu aveti voie sa va faceti comentarii la texte, decit raspunzind colegilor.