poem

calc nichita stanescu...

Acum, eu cred că nu tot ce înseamnă întrebare retorică duce la Nichita.
Dacă eu scriu de exemplu:
spune-mi, ochiul meu plînge
sau doar mi-a intrat o așchie de curcubeu?

nu înseamnă că scriu ca Nichita. În sensul că ar fi nefiresc să nu ne mai putem întreba nimic după ce a făcut-o el, atît de bine. Pe de altă parte poezia suferă. De la ochi, pași, inimă, pînă la sufletul din palmă, emoția nu prea există, sau e bine ascunsă.

ești conștient de perpetua mimare nichitstănewsciană pe acest site. mulți, mult prea mulți nu au depășit lectura lui și chiar sau împotmolit la cele 11 elegii. ar trebui să scăpăm de această \"umbră\", nu crezi?

Sigur că da. Dar spuneam că n-ar trebui să vedem peste tot doar Nichita. Să nu cădem în cealaltă extremă de a vedea peste tot filiații. Dacă văd scris undeva dragoste la mansardă să anulez din start poemul pentru că a mai scris cineva despre asta. Pe de altă parte, ai dreptate, trebuie atenționat cu bunăvoință acolo unde este cazul, și tot cu bunăvoință acceptată critica, în măsura în care este constructivă. Cel mai ușor este să faci rău, să anulezi. Dar tu știi asta foarte bine.