Poezii

Iată că un gol imens, o lipsă de tot, o calmă neinspirație toți vrem a spune ceva ,a face ceva să fim remarcați pentru ca așa am fost construiți . Oare nu cumva îmbinarea nu este chiar

DNdragomir stefan(Iubeste Alegria SI Iubirea ,omul n

0

0

Suntem doar un abur subțire ,ce se ridică doar o fărîmă de prezent ,apoi aevea precum a apărut dispare ,luînd cu noi (cei care luăm)iubirea, cea de care nici Dumnezeu nu este mai presus.

DNdragomir stefan(Iubeste Alegria SI Iubirea ,omul n

0

0

Eu am pierit din cauza darurilor Nu pentru ca nu le-aș fi ingropat în mine Ci îngroparea prea adîncă mi-a întins rădăcinile spre alt cer Și nu unul cunoscut, ci unul doar al altora Acum ,aici

DNdragomir stefan(Iubeste Alegria SI Iubirea ,omul n

0

1

Am fost... eram...cindva Nemurirea

DNdragomir stefan(Iubeste Alegria SI Iubirea ,omul n

0

0

Iată totui deșertăciune pe solzii sîngerii raze rătăcite pe sub coroana de lumină o clipă rătăcită umplu ambigu cerul amorf de negură Într-o clipă mă scuturai de exaltarea răului pur Și măntreb

DNdragomir stefan(Iubeste Alegria SI Iubirea ,omul n

0

0

Uneori cînd dorm cerul cască ochii fecunzi și dacă o săgeată ca o rană străbate lacrima lungă a universului nici că-mi pasă... căci lacrima și rana una nus însă sulița dacă o lungesc iar

DNdragomir stefan(Iubeste Alegria SI Iubirea ,omul n

0

0

Omul cel vechi trage să moară trage cu o sforțare a unor aripi neapostolice probabil inevitabilul se va produce și am să mă înmormîntez într-o dulce lumină a unui soare metalic acolo unde vin

DNdragomir stefan(Iubeste Alegria SI Iubirea ,omul n

0

2

Aș fi vrut să-ți spun :Tată iată-ți fiul Cînd m-ai strigat ultima oară n-aș fi vrut să-ți spus Tată uită-mă .

DNdragomir stefan(Iubeste Alegria SI Iubirea ,omul n

0

0

mă priveam însă ochii și privirea una nus și am știut dintodeauna ce eu nus iubesc frunzele ce nu se tremură-n cădere nu vreau parfumul Soarelui să-l scutur ci vreau ca vînturilor gîndul să-l

DNdragomir stefan(Iubeste Alegria SI Iubirea ,omul n

0

0

Am încercat nu ades să aflu ce sunt însă în întrebările nepuse se-afla răspunsul. Și-am început a căuta și-ntodeauna fiece răspuns se divaga-n ființarea trecută Apoi am ales să nu fiu nimic însă

DNdragomir stefan(Iubeste Alegria SI Iubirea ,omul n

0

0

Ascultă-mă ființă făr să privești încremenită veșnicia Tăcerea mea e ură Iar ura mea nu-i umbră Căci n-am să calc în urmă Ci m-am spălat în sînge Ascultă-mă ființă ,ascultă-măn tăcere.

DNdragomir stefan(Iubeste Alegria SI Iubirea ,omul n

0

2

Am strigat prin piete prostilor am strigat in gura mare in fiece casa in fiecare cotlon al ființei dar voi proștilor vă întoarceți de fiecedata în aceeași mocirlă .Pîine și circ atît vă voi da

DNdragomir stefan(Iubeste Alegria SI Iubirea ,omul n

0

0

Cea mai mare dificultate e ... sa devii OM . Viața e o luptă continuă (dramatică)... dintre conștient și inconștient.

DNdragomir stefan(Iubeste Alegria SI Iubirea ,omul n

0

2

Din pîntece eu n-am sorbit din cer lumina căci înmuiat ăn sînge imi-era dorința . Și nu în valuri de tandrețe mi-era jocul. Să spintec cerul și să cîrtesc nemărginirea căci aripi ce nu m-au

DNdragomir stefan(Iubeste Alegria SI Iubirea ,omul n

0

0

Picătura nesferic de sferică încremenită ca o picătură stîngînd într-un nod fără glas strîngînd pana ca o rană lungă a timpului ca o rană desenată pe un cer de ceară unde ochi de ploaie pe un cer

DNdragomir stefan(Iubeste Alegria SI Iubirea ,omul n

0

0

Undeva prin desișurile timpului demult uitate . . . Tărîmurile de mijloc . Acolo in colbul aproape opac al istoriei Frageda lume isi croia inceputurile intr-o lume unde intrepatrindu-se oameni

DNdragomir stefan(Iubeste Alegria SI Iubirea ,omul n

0

0

Lovit de raza uscata aproape crudă Ucigînd timpul ca o săgeată geometrică Rădcinile spațiului într-o conversie atemporală Ca o linie discontinuă,ca un arc încordat La țărmul viselor uitarea.

DNdragomir stefan(Iubeste Alegria SI Iubirea ,omul n

0

0

Mă leg de frunzele ce ning , Și nu mă tremur în cădere . Mă văd tîrîndu-mă așa lipit Pîn mă încalț cu fostele picioare .

DNdragomir stefan(Iubeste Alegria SI Iubirea ,omul n

0

0

Revărsarea întunericului în valuri obscure Ne îmbăta cu iluzia colbului de zimbru Așteptarea, o amețitoare dilatare a unei disoluții interioare Să lăsăm vrăjeala , dacă eu exist,există Noi adică

DNdragomir stefan(Iubeste Alegria SI Iubirea ,omul n

0

0

Aripa timpului, ca un colb al întunericului Tu ești eu cînd nu sunt tu Apogeul unui zîmbet , o umbră de sîrmă Ca un țipăt nearticulat \"La capătul pămîntului uitarea\". Multumesc pentru

DNdragomir stefan(Iubeste Alegria SI Iubirea ,omul n

0

1

Inelele lunii sfâsiau groaza în lungi fâsii, Asemenii mucegaiului nobil, Băltind în sîngele celorlalți. Mi-e frica de fiece dată Că ma voi trezi viu. Iar frunzele metalice Ce imi acoperă

DNdragomir stefan(Iubeste Alegria SI Iubirea ,omul n

0

0

Robie și dezordine ;determinare nesilabisită Dincolo de caratere șterse O ultimă greșeală a titanilor . Sîngele ,viața scurgîd-o in noua rasă. O lungă așteptare fără fragmentări Ca o ultimă

DNdragomir stefan(Iubeste Alegria SI Iubirea ,omul n

0

1

Cuvinte făr de înțeles Ca niște ierburi făr de rădăcină Aș vrea să cred sau să visez c-ăs viu Prin frunzele ce-mi cresc pe trup Să mai adie Zei c-antîia oară.

DNdragomir stefan(Iubeste Alegria SI Iubirea ,omul n

0

0

Dacă timpu-i un fluviu revărsîndu-și brațele prin ghearele Adîncului Atunci Adevărul să fie oare Agonia?

DNdragomir stefan(Iubeste Alegria SI Iubirea ,omul n

0

0