tarina si umbre

cea mai mare dificultate se regăsește în renunțarea din ultima suflare - părăsirea calității(?) de-a fi, cu reintegrarea în indistinctibil.
este o sfâșiere de sine, trecerea dincolo de limită, de este cu adevărat totală presupune o pierdere a limitei.
este un fel de-a iubi aceasta.
nu e greu să fii om.
devii oricum, vrei, nu vrei.
este greu să nu fii.
ori să crezi că ești altceva, mai presus de asta este o perfidă reflectare a unui sine hipertrofiat.
nu ești decât o ființă umană slabă și nevolnică, ce se ascunde în spatele curajului din dorința de-a controla, în spatele mărinimiei din dorința de-a părea etc.
iar diferența dintre om și OM nu este niciuna.
este doar o iluzie.
o minciună a sinelui plină de grandomanie, mai precis megalomanie curată.
subliniez - această părere critică nu se referă la autor, ci la primele două versuri.

viața, da, uneori este o dramă.
apropo, contrariile nu se luptă, ci se suplinesc.
probabil ai vrut să spui dintre conștiență și subconștiență.
între conștiență și inconștiență nu poate exista o luptă, pentru ca prezența uneia o presupune pe cealaltă prin absență; ori cu absența ta nu te poți lupta.
ma rog, păreri...

de aceasta poezia se regăsește în atelier.
nu te teme; și eu sunt tot pe acolo.

cu respect,
pt.

Multumesc pentru sinceritate si vreau sa cred ca totul nu -i in zadar ci poate ca dincolo de acele cuvinte risipite ce leaga viata asta confuza sa ramina nu praful unor urme trecatoare ci macar acele strafulgerari cu care ne hranim si tinjim fie ca suntem constienti ori nu .Respect P T .rASPUNS