Poezie
adevărul arată ca naiba
M ce pătrat
1 min lectură·
Mediu
iubitul meu tocmai ce a înghițit luna ca pe-o aspirină
a început să-mi tot povestească despre adevăr
îmi dezghioca sângele încremenit între metafore
ștergea praful de pe placa motorie a unui mușchi vaginal important
îmi demonstra de unde și până unde mc2 e un doar un pretext
doar o scuză
cu rotulele umflate ca niște pepeni stăteam goi unul în fața celuilalt. scheletele noastre
se simțeau stânjenite
iar îmi uitasem claviculele undeva pe o scenă pe care nu demult se jucase Moartea
totul devenise extrem de simplu. iubitul meu descompunea metodic
înghițea cu apă și foc cuvintele din toate poemele mele
până în zori mă dezbrăcase de toate clișeele
eram atât de reală încât putea să-mi atingă nestingherit toți nucleii
devenisem unica și primordiala celulă. un ovul gata de a forma omul următor
totuși îmi venea să râd dintre două mitocondrii rebele
adevărul arată ca naiba, i-am spus, adevărul arată ca un cur păros
pe care apune luna lui M.
și am devenit argintie ca un pește cu bot de pisică
cu gheare de panteră. un pește spadă care i-a retezat conștiința din prima.
acum iubitul meu cântă nebun cu luna în gât
043.396
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 193
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “adevărul arată ca naiba.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/poezie/190566/adevarul-arata-ca-naibaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
INAndule, paranghelie chioară, cum zici tu, văd că e. de ars, ard gazul din plin, că altceva nu mai e de ars după atâta insolare. dubii nu mai am. am și eu câteva discuții cu prietenii despre adevăr și luna plină. apoi trag niște concluzii evazive așa, cam după miezul nopții, după cum se vede.
te mai aștept cu drag,
ioana.
p.s. eu n-aș crede tot ce spun alții...:)
te mai aștept cu drag,
ioana.
p.s. eu n-aș crede tot ce spun alții...:)
0
INAndrada, încerc s-o țin tot așa, dacă pot...:)mulțumesc.
0
Bobadil.