Poezie
borderline
2 min lectură·
Mediu
nici măcar nu mă cheamă ana
m-am născut în zidul ăsta uitat pe granița dintre noi
pe hotarul dintre toate lucrurile acestea amestecate
nu țin minte ce a fost înainte de asta
poate că am avut o casă plină de copii
și un soț tăietor de lemne
păros cu vocea groasă
cu cizme înalte de cauciuc
poate că mă viola de trei ori pe zi
și mă alinta ca pe o cățea ce eram
poate că aveam un șorț negru moștenit de la străbunica mea
unguroaica grasă ce s-a iubit cu toți bărbații de pe strada petõfi sándor
făceam zilnic supă de găină cu tăieței și găluște și miroseam a mâncare
poate că mi-au murit la naștere doi sau trei prunci, dar nu mai țineam bine minte
apoi a fugit gyuri vecinul peste graniță
și nu i-am crezut pe cei care ne-au spus că e în america
nu, gyuri a rămas pe hotar și așteaptă să-i nască nevasta
dar nevasta lui și-a înfipt andreaua în uter
și acum fredonează întruna cântece de leagăn
în pădurea de la nucet. poate că eu o port în sufertaș când mă duc la ospiciu
ea zâmbește și-mi vorbește în toate limbile pământului
așa se vorbește aici la graniță, amestecat. și nu-mi spune pe nume
pentru că nici măcar nu mă cheamă ana
023.853
0
To cross or not to cross the borderline...
Un text bine inchegat.
Emil