Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Hey

X

2 min lectură·
Mediu
o singură dată am amestecat lumile. atunci se cânta rockul în loc de orice. în loc de apă de lapte de bere. în loc de dimineață de prânz și de seară. un motor imens își îndesa puterea în artera aortă a locatarilor.
apoi cineva ne-a spus că avem un copil în burtă.
hey, avem un început în toate. și lumea a crăpat ca un cozonac.
între noi aveam doar câteva cuvinte de legătură.
în spatele blocului parcase dumnezeu și copiii vecinilor îl ascundeau după o placă de gips-carton.
de atunci sunt mereu cu toate valențele complete.
mă plimb. îmi fac focul. cânt în corul bisericii . mă întorc acasă . la timp. fac patul. fac cruce. încep cu un vis de culoare albă. atunci trec în tine. tu îmi spui că albul nu e o culoare. nu mă poți iubi așa.
dar dimineața zorile mă stropesc cu un răsărit portocaliu lipicios. îmi spui că mă iubești.
acum sunt deasupra. mult mai sus. și mult mai departe. acum îmi asum răspunderea.
mă joc în spatele blocului de-a oarba. îmi rup genunchii. mănăstirea mea ești tu cu privirea ta nouă.
aștept în ordine crescătoare să îmi încalț anii în cizme de cauciuc. tot mai fragezi ei se rup de la prima încercare.
am un ochi albastru în tine.
se cântă rock în loc de orice. în loc de oricine.
044138
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
227
Citire
2 min
Versuri
13
Actualizat

Cum sa citezi

ioana negoescu. “Hey.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/poezie/145200/hey

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca
\"mă plimb. îmi fac focul. cânt în corul bisericii . mă întorc acasă . la timp. fac patul. fac cruce. încep cu un vis de culoare albă. atunci trec în tine. tu îmi spui că albul nu e o culoare. nu mă poți iubi așa.
dar dimineața zorile mă stropesc cu un răsărit portocaliu lipicios. îmi spui că mă iubești.
acum sunt deasupra. mult mai sus. și mult mai departe. acum îmi asum răspunderea.\"

Și așa îmi scriu orele, uneori lumea asta coaptă și cu miez de nucă îmi face o poftă de a lăsa totul între o mânăstire și gips-carton și să plec în căutarea unui loc unde oricine sau orice capătă alte acorduri. Hey, number X îmi amintește de o cruce. Poate că am uitat lemnul în altă parte.
Aici doar semn că mi-a pătruns aroma poeziei tale prin porii sufletului.

Ela
0
@ioana-negoescuINioana negoescu
Ela, un prieten mă întreba de ce separ lumile și-mi demonstra că e artificială această delimitare interioară. eu mi-am amintit atunci că a existat o vreme când Dumnezeu, ca și rockul, era pretutindeni. cotidianul ne fragmentează nepermis de mult. mulțumesc!
0
@vid-dorianVDVid Dorian
lectura unei poezii 100% de culoare alba, dintr-o budapesta uitata, si parca nici szigetul cel plin de rock de asta vara nu ... promit sa revin, sa te recitesc ..
0
@ioana-negoescuINioana negoescu
wow, Seth, mi-ai făcut o foarte mare surpriză! nu știam că mai ești pe aici...și eu te tot citesc. știi... te mai aștept.
0