Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@ioana-negoescuIN
ioana negoescu
@ioana-negoescu
Poezie

răspuns simplu

1 min lectură·
Mediu
tot căutând o limbă de clopot care să mă izbească în plin destin
te-am regăsit pe tine mai smead obosit transpirat sub pârjolul tuturor muncilor
trudind în zilele cu dezlegare cântând apoi înjurând printre dinți
mirosul crud de pământ mă înspăimântă și-acum
îți văd mâinile umbrind cerul rupând bucăți verzui din codrul mucegăit crescut între brazdele zilei
te strig de departe știind că tresari
(dacă mă dorești voi ajunge mai repede)
așteptările sunt păsări moarte, îmi spui
cărările se despletesc sub pașii mei grăbiți
întrebările îmi năpădesc gleznele pulpele devenindu-mi dorințe până la urmă
răspund simplu cu da și cu nu
apoi numai cu nu
până când cerul se închide cu tine cu tot
până când de peste câmpuri mă înghite o duminică dintr-un clopot...
064.515
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
125
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

ioana negoescu. “răspuns simplu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/poezie/102695/raspuns-simplu

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu✓
confesiune literară, poezia ne prezintă complexitatea senzorială a \"muncilor întru celălalt\", care \"celălalt\" poate să fie El, Ea (însăși), Divinitatea sau însăși Poezia. Din multitudinea interpretativă a planurilor reiese această lipsă de \"melodicitate\" care nu mai rezidă, cum ar fi, poate, normal în structura fonică a cuvintelor și a expresiilor, ci în succesiunea suferinței provocate de aspirație de la \"cărările despletite sub pași\", trecând prin simbolistica bine-cunoscută a \"gleznelor\" și a \"coapselor\", pentru a \"se închide\" în negația metafizică a \"cerului\", în spațiul (volumul) bine delimitat al clopotului care-și bate propria \"limbă\".

Cu drag,
0
Distincție acordată
@marlena-braesterMBmarlena braester✓
Cautare ce incepe si se termina cu limba de clopot, cu sunetul imaginat, asteptat, ce bantuie tot poemul, continuat cu strigatul care parca pluteste si el, venind de departe. Circular, totul se inchide, ca un cer care inghite pana si raspunsurile simple. Poem elaborat, dens, fara adaosuri inutile, lasand o impresie puternica.
0
@hose-armando-pabloHPhose armando pablo✓
ce mai pot sa spun nou cind s-a spus aproape totul
remerc si eu ideea cu limbajul unui clopot :)
inceputul si sfirsitul
si uneori asteptarile sunt facute din lut iar
amintirile din coasta lor (ale asteptarilor)
placut poem.
\"...până când cerul se închide cu tine cu tot...\"

o zi buna.
0
@ioana-negoescuINioana negoescu✓
Ted, ai surprins exact ideea acestui text, m-ai surprins si pe mine cu cest comentariu foarte pertinent; chiar vroiam sa-ti spun, ieri am recitat cateva poeme de-ale tale si m-am bucurat...iti multumesc!

Marlena, ma incanta prezenta ta aici; intrebarile se nasc si ma napadesc din indoielile mele sau ale lui...iti multumesc pentru trecere; te mai astept.

Neaga, iti multumesc mult pentru aprecieri; asteptarile sunt pasari de lut, amintirile nascute din coasta lor sunt doar iluzii inghetate intr-o iarna a sufletului...sau nu? Te mai astept cu drag.
0
@roxana-eichel-0010244REroxana eichel✓
ca si cum imaginile se inchid cand le spui \"nu\" pentru a trece provizoriu de dialectica indoiala-certitudine, ca si cum asteptarile ar fi strabatute de tresariri anticipative inainte ca pasarile sa moara, textul tau \"izbeste in plin destin\", inchide si deschide o multitudine de sensuri si imi place foarte...
0
@ioana-negoescuINioana negoescu✓
Roxana, ești aici...e mare bucurie pentru mine. răspunsul este o alegere și ar trebui să implice o certitudine...deși rareori este așa.
0