Mediu
nu-ți fie teamă. o să mă mut în tine pentru un timp infinit.
ăștia iarăși au uitat fereastra închisă. plouă. fereastra salonului plânge. nu știu cum o lacrimă pătrunde înăuntru și cade pe linoleum. n-o ridică nimeni, deși noi nu prea avem lacrimi. nu se poate plânge aici. în zori femeia de serviciu o va șterge cu mopul. ei nu îi trebuie. femeile de serviciu au lacrimi destule.
nu te poți obișnui cu absența mea. de aceea m-am gândit să trăim cumva unul în altul. așa nu ne mai putem separa. nici măcar nu ne putem vorbi. comunicăm direct prin inimi. și dacă unul moare celălalt se sfâșește pur și simplu fără nicio explicație. e plăcut să știu asta.
ar fi o problemă dacă aș fi întrebată cine sunt. oricum nu știam ce să spun nici până acum. aș putea să dau același răspuns ca întotdeauna. tu.
083.657
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 147
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “jurnal cu tine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/231142/jurnal-cu-tineComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CVlinoleum, nu linolueu
0
CVIoana, sa stii ca nu-mi place sa las un comentariu care sa nu primesca raspuns. La salutul buna ziua, se spune buna ziua sau va rog frumos sa aveti decenta sa nu mai vorbiti cu mine. Eu voi avea aceasta decenta. O seara buna si multa inspiratie pe mai departe.
0
INCarmen, tocmai mă pregăteam să-ți mulțumesc și o fac din tot sufletul, nu înainte de a-mi cere scuze pentru întârziere. viața reală în care, cu sau fără voia mea sunt implicată, a cam luat-o la galop. mi-e greu să țin pasul cu evenimentele uneori. mai e și năvala din interiorul meu care nu-mi dă pace...știi și tu cum e.
îți mulțumesc mult pentru comentariu și, chiar dacă ți se pare ciudat, mi se pare fermecător de sincer gestul tău de a aștepta un răspuns și de a te supăra. pentru mine e surprinzător și mă bucur că mai există acest tip de candoare.
prezența ta nu a trecut niciodată neobservată, vreau să știi că citesc ceea ce scrii. din păcate nu am mereu timpul și dipoziția de a vorbi despre aceste lucruri. mulțumesc.
cu drag,
ioana.
îți mulțumesc mult pentru comentariu și, chiar dacă ți se pare ciudat, mi se pare fermecător de sincer gestul tău de a aștepta un răspuns și de a te supăra. pentru mine e surprinzător și mă bucur că mai există acest tip de candoare.
prezența ta nu a trecut niciodată neobservată, vreau să știi că citesc ceea ce scrii. din păcate nu am mereu timpul și dipoziția de a vorbi despre aceste lucruri. mulțumesc.
cu drag,
ioana.
0
CVImi cer iertare, dar eu cand ma apuc sa comentez o fac din tot sufletul. In ceea ce priveste raspunsurile, uneori, le astept cu interes, pentru ca sa stiu cum sa procedez data viitoare. Si timpul meu este limitat asa ca prefer sa comentez doar pe paginile pe care sunt bine primita sau pe paginile noilor veniti.
Iertare si multumiri+ inaca o data felicitari.
Iertare si multumiri+ inaca o data felicitari.
0
IPFolosesc si eu calul troian si-l puns sa intrebe: cum se face ca la povestea asta generoasa: \"am sa tac
am să culeg umbrele
și am să le dăruiesc distratului
care timid
încerca să găsească drumul spre centru
cântând prin ploaie în fiecare
Duminica
psalmi\" ai oprit dreptul la comentariu. Doream sa-ti semnalez ca astept umbrela... As canta si eu in ploaie... \"i\", miscarea asta tine de ce ziceai tu cu o saptaman in urma. (eu zic o saptamana, dar nu mai am notiunea curgerii timpului...) astept o umbrela si-un raspuns (de unde se vede ca-n sah cu hazardul calul este troian, regina este grecoaica...)
am să culeg umbrele
și am să le dăruiesc distratului
care timid
încerca să găsească drumul spre centru
cântând prin ploaie în fiecare
Duminica
psalmi\" ai oprit dreptul la comentariu. Doream sa-ti semnalez ca astept umbrela... As canta si eu in ploaie... \"i\", miscarea asta tine de ce ziceai tu cu o saptaman in urma. (eu zic o saptamana, dar nu mai am notiunea curgerii timpului...) astept o umbrela si-un raspuns (de unde se vede ca-n sah cu hazardul calul este troian, regina este grecoaica...)
0
INYann, nu prea am înțeles întrebarea. caii mei erau purpurii și ultima oară goneau spre o poartă. dacă vrei să jucăm, să știi că eu am rămas numai cu nebunii și cu regele...
0
IPNu puteai ramane doar cu piesele astea intrucat in sah cu hazardul nici nu exista nebuni. Ti-am spus ca-i un cal troian si cu el am ajuns si-n locul in care \"i\" a deveni ioana... si aici doream sa-ti daruiesc o mare intr-un A-mare... cand vei ajunge pe o pagina, legata de pagina asta nu va mai ramane nici o enigma... partida in care ai ramas cu regele si nebunii, desi poti sa castigi, accept-o remiza. acum ia umbrela si canta-n ploaie...
0
Locatia-spitalul in care lacrimile sunt doar o pata pe linoleu rece si insertia sociala-\"femeile de serviciu au lacrimi destule\"- sunt o formula de localizare a timpului si spatiului durerii, dupa parerea mea reusita.
Cursivitetea si acuratetea versurilor dau un plus de lirism acestei radiografii noetice.