glumele astea sunt vechi. le știm de o sută de ani

am dat mâna cu M. e un fel de a spune. de fapt voiam să verific dacă nu cumva era pasăre. oasele lui păreau mai ușoare decât aerul. cuvintele lui se zbăteau ca niște lilieci izbindu-se de zâmbetul meu. o singură dată când a tăcut am înțeles că liniștea ne făcea mai mult rău. liniștea lăsa realitatea la vedere. în visul în care M se visa pasăre eu nici nu existam. era un spital prelung din care lipseau doctorii. M făcea prăjituri apoi le împărțea celorlalți pacienți. apoi zbura cu aripa ruptă prin acel spital fără scări. mirosea a ciocolată și a vanilie. toți pacienții mâncau prăjituri. doar M înțelegea limba păsării fără aripă. în general râd prea mult când mi-e teamă. M s-a prins și se îngrijorează când râd. nu mă pot opri. deși glumele astea sunt vechi. le știm de o sută de ani.