ascunzătoare în cer

uneori mă ascund de toate lucrurile nu-mi place să număr nu-mi place să țin cont de obiecte. ele nu țin cont de mine existența lor e de fier de lemn sau de piatră existența lor e o ancoră. dar eu nu vreau să rămân aici în salon de pe acoperișul spitalului se vede tot mă ascund acolo ore întregi. mă ascund în cer. noaptea sunt obligată să dorm. întunericul nu anulează lucrurile nu anulează pulsul meu puternic nu anulează păsările întunericul e relativ. eu văd cum strălucesc inimile oamenilor cum uneori ele se sting ca niște lămpi altele se transformă în ploi văd teama înghețând trupuri stinghere văd lucrurile înghițind ființe noaptea sunt obligată să dorm și să visez.