nu spun mare lucru

cântecul se cântase deja. nu începuse nimeni un altul. de câte ori ridicam privirea murea cineva. am hotărât să orbesc. noaptea îmi pun în gând să cresc din zid. un vizitator mai îndrăzneț a încercat cămașa de forță. nu am văzut ceva mai oribil. omul avea în el păsările fluturii tot cerul. se amestecau toate în el împinse până în măruntaie în oase. țipa doar pe dinăuntru. noi ceilalți nu mai suportam. odată am văzut cum veneai înfrigurat până la poartă. sau poate că mi s-a părut. strada e plină de oameni. îmi întorc privirea de la ei. toți poartă pe umeri moartea cuiva. sicriele se înșiruiesc până la capătul lumii. acolo unde voiam să ajungem cândva și n-am mai ajuns. mă trezesc vorbind cu vocea mea de întuneric. nu spun mare lucru. spun că aveam o casă în rai.