Mediu
aveam urgentă nevoie de un nume din care să mor. mă îngrijora că nu se poate spune nimic despre mine. nu aveam nici măcar un nume. nu aveam chip. nu aveam nimic care să poată fi pus acolo pe piatră.
asta mă îngrijora. că tăcerea nu e vizibilă pe o piatră.
că nimeni nu va ști că am fost doar o iubire fără margini.
nimeni nu va ști că acolo zac eu lovită de întuneric.
înainte de asta întunericul mă striga. uneori îmi zicea câine.
002.580
0