cum ajung seara pe acoperiș

între timp voi colecționa umbre. tu nu vei întârzia prea mult. vei întreba vecinul de salon unde sunt. el îți va face un semn cu mâna stângă. din asta va trebui să înțelegi că lumina are foarte multe forme. ca de obicei tu vei înțelege numai portocaliul. (îți voi povesti altădată cum ajung seara pe acoperiș. cum la apus zborul pare firesc. și eu. cum par eu o continuare sângerie a cerului.) nu spun mai mult. e încă devreme. doctorii se agită toată ziua ca niște fluturi prinși în borcan. spitalul e plin de praful scuturat de pe aripi. în urma lor lumina se rotește pe coridoare și piere. apoi doctorii pleacă acasă. rămân umbrele închise în saloane. umbre chircite înfrânte de unicul tub cu neon care bâzâie toată noaptea. (pot totuși să-ți spun că nu mă tem. paharele strălucesc în secret pe noptiera de fier. de undeva aerul miroase a tine. a tine când vii ca să nu mai pleci niciodată. când vii să rămâi cu mine pe acoperiș.)