frânturi

prin orice poem trece câte un tramvai un tren sau măcar un metrou doar mie mi-au rămas fluturi în stomac mi-a rămas Fluturele Cap de Mort îmi simt toate organele e o percepție înspăimântătoare a unui „Eu” omnivor agresiv care-mi devorează gândurile consumând culorile din toate spoturile publicitare e teama că am pierdut totul mizând pe iluzie teama că nu-mi lipsește nimic că tocmai acest loc călduț e fericirea e teama că am semnat în alb că m-am resemnat în alb mama mi-a spus că m-a născut dintr-o împăcare noi toți ne-am născut dintr-o împăcare cu un Dumnezeu care ne iartă prea des împotriva noastră ochii ei erau ca două fântâni sub o ploaie torențială am simțit nevoia să-i îmbrățișez muțenia cu sufletul în ea, Maria urla cu tot urletul meu