Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

21. to one

21

2 min lectură·
Mediu
am disimulat durerea ta am închis ochii și am strigat lebădă. punct. lebădă. stockholm. amsterdam. paris. am anulat kilometri întregi de tăcere am strigat din toate turnurile în care tu nu aveai acces am luat toate sedativele din sertarul de jos și toate tabletele de imovane prescrise ție de un medic oarecare din stockholm am înghițit timpul ăsta care nemaifiind al nostru ne ucidea cu bună știință am plâns în fața unei statui din centrul unui oraș care nu a fost niciodată al meu am rămas goală noaptea pe covorul alb din dormitorul tău de o singură persoană am mirosit toate lumânările parfumate din magazinul de la parterul blocului acolo unde arabii vindeau fructe dar și valize am cumpărat o valiză mai mare și am plecat cu toate cu totul am strigat cât am putut de tare în aeroportul arlanda călătorii erau nepăsători dar până și ei s-au mirat că noi nu ne mai sărutam la plecare ai spus că părem niște rude care se despart după crăciun. dar era vară și nouă ne era frig eu am rămas singură în sala de așteptare găsisem poarta. de obicei nu găsesc niciodată porțile fără tine mă rătăcesc oriunde. mai ales în paris. fii sigur de asta. parisul fără tine nici nu există e doar un labirint cu un cer nefiresc de albastru dar de data asta am găsit poarta din prima. biletul era mototolit în palma stângă acolo unde mai păstram un M și nu mă gândeam la moarte decât ca la o ieșire în caz că tu nu ai fi dar tu ești și cu tine întreaga lume zboară în același timp spre amsterdam acolo unde se poate povesti nestingherit despre ființare și timp se poate cumpăra un suvenir o lalea din lemn sau absolut orice la orice oră acolo unde un barcagiu beat poate să te ia în toiul nopții de pe malul canalului să te ducă absolut oriunde dar de data asta am găsit semnul și poarta am găsit ieșirea am găsit biletul de avion mototolit în buzunarul de la blugii tăi găuriți cu țigara am nimerit un loc lângă fereastră am văzut cum devii tot mai mic cum mașina ta de o culoare incertă se împotmolește în trafic și totuși totuși tu ajungi mereu acasă și eu ajung mereu nu știu unde.
034.139
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
385
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

ioana negoescu. “21. to one.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/14069985/21-to-one

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@marin-badeaMBmarin badea
Poem dens, dar care mai poate fi comprimat.

Versul 3 l-aș fi vrut așa: lebădă, punct, lebădă, (sau lebadă. stop. lebădă. etc., adică telegrafic). După "punct" urmează ".", adică forma grafică, ceea ce pentru cel care nu vede poemul e un impediment din a-l judeca din acest unghi, al formei.

Iar tabletele de imovane sunt prescrise în cazul insomniilor, or eu nu văd de ce sunt amintite în poem câtă vreme versul următor nu vine să susțină, să argumenteze prezența acestora.

Dar sunt și versuri care dau forță poemului: "dormitorul tău de o singură persoană", "călătorii erau nepăsători / (dar) până și ei s-au mirat că noi nu ne mai sărutam la plecare / ai spus că părem niște rude care se despart după crăciun. dar era vară / și nouă ne era frig", "parisul fără tine nici nu există / e (doar) un labirint cu un cer nefiresc de albastru".

"acolo unde un barcagiu beat poate să te ia în toiul nopții de pe malul canalului / să te ducă absolut oriunde"
Acest "absolut oriunde" e extrem de vag, îmi doream un U.P.U., celălalt mal al Styxului, ceva care să dea consistență strofei.

Finalul e extrem de nefericit, "am găsit" apare de 3 ori în primele 14 cuvinte, fără ca verbul să aibă o justificare lirică. "și eu ajung mereu / nu știu unde" nu poate fi o concluzie a unui poem care începe bine, are coloană, dar se înmoaie pur și simplu, la fel, acest "nu știu unde" e imprecis și lasă impresia de lipsă a mijloacelor stilistice.

Las un semn pentru "dormitorul de o singură persoană", un vers care ascunde o întreagă biografie.

0
@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
De obicei nu fac comentarii la poezii enunțiative, însă poemul tău chiar mi-a plăcut, scrierea este densă, creează o lume care te acaparează, personajele circulă, nu suferă de inerție și imobilitate spațiale, cuvintele curg prin matca lor proprie, formată prin experiență poetică, exersare, perfecționare și talent, e ca și cum călătorești pe aripile lingvistice în spații virtuale, în care oriunde se confundă cu niciunde.
Felicitări !

0
@ioana-negoescuINioana negoescu
Marin, ai dreptate în ceea ce privește observațiile tale. Textul sacrifică mult din motive biografice. E un păcat pe care mi-l asum. Probabil voi modifica atunci când mă voi hotărî să-l dau la tipar. Mulțumesc mult. Te citesc cu interes.

Răzvan, ești o prezență constantă și deja așteptată. Deci te mai aștept cu drag.
0