7. normandia

vedeam prin spărtura aceea din mine ca printr-un hublou. de fapt mă bucuram că pot să văd ceva de pe locul acela din spate. eram norocoasă ca alex atunci în ambulanța aceea cu un geam spart înlocuit cu unul transparent pentru că nu mai aveau geamuri mate. eram fericită că pot să zăresc părți importante din cer. părți importante din ocean pe care-l confundam mereu cu tine. peisajul fugea cu o viteză prea mare. alerga în contrasens dar eu prindeam totuși secvențele ca un aparat foto profesionist care reține clișeu după clișeu fără nici o noimă. apoi cred că ai frânat brusc și toată goana s-a oprit. eram în normandia. căutai urmele asaltului.