8. calvados

tu nu aveai nici un dubiu. mă asigurai că-n fiecare zi când adormim e ca și cum am muri. la trezire o nouă viață începe. dar tu nu vorbeai deloc despre viață. de fapt vorbeai mereu despre moarte. despre cum e să mori. râdeam și gustam din calvados fără să ne placă prea mult. voiam să prindem momentul ăla când adormi și treci dincolo. să-l ținem minte. alergam pe faleză și râdeam prea tare. noaptea devenise nepotrivit de stridentă și vocea ta părea puțin răgușită. doar noi doi cântând chansonete la capătul continentului. toți ceilalți oameni dormeau sau cine știe poate făceau exerciții de murit.