Jurnal
schimbul de noapte
p s i
1 min lectură·
Mediu
zac aici în mine. tu apari întotdeauna extrem de târziu. obosit tuns foarte scurt cu privirea albă spartă de cine știe ce lighioană.
între noi câțiva copii bat mingea de pământ. lutul e moale și mingea sare foarte puțin iritându-i.
am albit așteptând. habar nu am câte lucruri s-au petrecut între timp. tot mâine mâine mâine ca și cum aș trăi în celulele unui alergător spre prăpastie. dar marginea fuge și ea. nu cu aceeași viteză. dar fuge până când se compensează această întârziere a ta.
părul tău lung și cărunt împletește alfabetul morților.
am vrut să-ți spun dar nu am spus nimic. schimbăm politețuri. ce mai fac. bine. nu pot să dorm cu adevărat. trupul meu doarme de milioane de ori pe secundă. dar eu nu. sunt cuprinsă de cea mai verticală trezie de cea mai albă trezie dintre toate.
în casa mea parchetul naște arbori. e un fel de înălțare și asta. un fel de a rămâne copac în somnul celorlalți și de a fi carne vie în schimbul de noapte.
043.518
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 173
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “schimbul de noapte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/13966479/schimbul-de-noapteComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NMdescarci, scuze.
0
INMădălina, mă simt onorată de prezența ta aici.Ai dreptate în multe privințe. Cred că într-o zi voi reveni asupra textului...sau se va pierde printre atâtea pierdute. Mulțumesc.
0
NMa, să nu se piardă, nu!
oricum, puse toate împreună, se va vedea mai bine ce anume și pe unde și cum trebuie reconsiderat, pentru a da un ansamblu coerent și nerepetitiv.
știi asta, nu fac decât să o tastez și eu, așa cum ar fi putut s-o facă oricine ți-a urmărit textele și a remarcat, în ele, ce anume și de ce ar putea fi ajustat, tocmai în scopul ca întregul pe care-l formează să nu se piardă nici în neant, dar mai ales nici în el însuși.
oricum, puse toate împreună, se va vedea mai bine ce anume și pe unde și cum trebuie reconsiderat, pentru a da un ansamblu coerent și nerepetitiv.
știi asta, nu fac decât să o tastez și eu, așa cum ar fi putut s-o facă oricine ți-a urmărit textele și a remarcat, în ele, ce anume și de ce ar putea fi ajustat, tocmai în scopul ca întregul pe care-l formează să nu se piardă nici în neant, dar mai ales nici în el însuși.
0
cu toate astea, mi-am permis să-ți citesc acest text într-o cheie mai puțin metaforizantă și impresia a fost, la sfârșit, că are mai multă putere fără partea cu trezia, fără părul care împletește alfabetul morților și dacă la final formularea ar fi \"din parchet parcă ies arbori\", în loc de \"naște arbori\". plusul de credibilitate, situarea lucidă, asumată inclusiv prin acel \"parcă\" pe care mi l-am citit m-au apropiat mai mult.
cred că debarasarea, chiar dacă treptată, de mai orice figură de stil, miza așezată pe una singură, să spunem, plasată unde trebuie în text, ar individualiza mai mult fiecare text în parte. lucru pe care îl cred necesar în ansamblul pe care ele îl formează, pentru eliminarea riscului de a lăsa impresia de repetitivitate în cadrul aceluiași întreg.