pe tine te-am visat stejar

la început am plâns. nu știam cum se numea această singurătate nouă pe care mi-ai dat-o s-o duc undeva oriunde acasă. dar eu nu am casă nu am nimic. sunt la limită sunt la orizont ca o linie moartă între ceruri și între pământuri. nu știu ce să fac cu ochiul tău verde am început să compun un aer cât de cât respirabil din toate aceste ierboase tăceri mulți oameni singuri m-au rugat să adorm lângă ei. le-am visat dealuri și ploi. le-am visat câinele galben. le-am visat orice au vrut ei. pe tine te-am visat stejar. am încremenit apoi în orbirea ta definitivă.