nu despre noi

senzatie de alungire,de neterminare,de asteptare a miinii divine spre definire...ca si cum nu \"noi\" am conta,ca si cum \"noi\" ne-am fi pierdut,dar tot pe \"noi\" ne cautam.
\"dacă aș avea un zâmbet adevărat te-aș înveli cu el mai spre seară\"
mi-a placut,Ioana,ca si celelate pre_texte.

Elia, îți mulțumesc mult că ai trecut într-o sâmbătă prin textul meu despre duminici...

timpul mlastinos al duminicii cand rasfatate curg trupurile noastre neterminate neincepute ziua odihnei si a lucrului desavarsit e ca si cum te-ai roti intr-un soare lunecos incercand sa-l pasesti un soare care se subtiaza in mijloc cand vine desculta umbra sa te ajute. e duminica patru ore patru ore de pasari si nici un vis nu se mai intampla pe o raza de un kilometru. umbrele mele imi tin loc de noapte dar visul, visul este lucrul altcuiva, imi ating inima, este ca o prapastie care te trage la somn, imi ating inima si inchid ochii...

Eu citesc cu o deosebita placere pre_textele astea,numai ca uneori am impresia ca uzezi de niste simboluri,le folosesti obsesiv,de multe ori cred fortat si neinspirat.

Andrei, iarăși mi-ai lăsat un poem. pot să încep duminica de aici:
\"e duminica de patru ore patru ore de pasari si nici un vis nu se mai intampla pe o raza de un kilometru.\"
mulțumesc!

Dan, mă bucură mult trecerea ta. ai dreptate, am simțit și eu că uzez de aceleași simboluri. cred că nu ar fi tocmai rău dacă aș reuși să le dau un context nou, dar asta e cam greu atunci când nu faci altceva decât să scrii același poem...nu sunt obiectivă nu-mi văd textele nicicum. când le recitesc îmi amintesc de mine. ele sunt doar vehiculul care mă transportă în acele stări. de aceea te rog să-mi spui care ți se par neinspirate. mulțumesc mult!
cu drag,
ioana.