ioana matei

Comentariu OffTOPIC (TOPIC cu majuscule!)
Am scris depre \"oarba din nastere\" si abia adineauri am vazut ochiul. Repet, incurcate sunt caile...
Remember!!!
\"Intre patru ochi-
apusul a rasarit
intr-o lacrima\"
______________________________________________
\"Priviti-ma-n ochi
vedeti ce bland rasare
in voi-apusul?\"
Ce nebunie a neantalnirii! Si ce nebunie a nevoii de intalnire!

Recitind si poezia si comentariile simt nevoia sa spun ca doar forma \"are\" (superb spus!) \"miros de tamaie tare ca vinul vechi\", desi exista un vers magnific al acestei poezii, pe care sunt sigura ca nu l-a mai scris nimeni, niciodata pana acum. El spune \"Gura ei ma murmura\" si inseamna o eterna, nascuta din LOGOSUL PRIMORDIAL si inefabila IUBIRE. Asa ca, nu ma pot abtine sa reafirm, aceasta e o poezie incredibil de frumoasa, pe care citind-o aproape ca uiti sa mai respiri...

Adevarata poezie trezeste suflete... Si iata ce suflete minunate se deschid!

Ce oroare si apoi ce frumos si apoi ce nedreapta si neputincioasa tristete!

Multumesc... (se pare ca foarte incurcate sunt si alte cai, nu numai cele ale Domnului). De ce oare tocmai eu trebuie sa stiu sau sa descopar asta?)
Intr-o cu totul alta ordine de idei...oamenii geniali (de fapt nu geniali, ci care cu adevarat incep sa se nasca...) se complac intr-o pretinsa neputinta si \"ar fi pierduti \" pentru IUBIRE, pentru ADEVAR, pentru FRUMUSETE. Asa ca, ridica-te si umbla, domnule MIRON MANEGA.

Aceasta este o poezie superba. Inteleg si simt totul, mai putin penultimul vers. Dar trebuie sa-ti spun despre mine ca intotdeauna exista un vers care-mi scapa...
Asa ca... aceasta e o poezie superba, pentru care iti multumesc!

Aceasta poezie \"IMI\" povesteste in primul rand despre o presupusa si temporara (cel putin din punctul meu \"optimist\" de vedere) egalitate (una reclamata de poet) intre RAI si iad. De fapt, daca stau putin si mai simt, despre o impartire foarte corecta a Poetului,frateste, cu sabia, in doua lumi . Poezia se compune din doua parti (de fapt din doua afirmatii) foarte egale. Nu va lasati inselati de faptul ca ...

Domnule Miron Manega, ce inseamna MALE SIT? Credeti ca-mi puteti povesti?

Intrebare adresata Poetului:
Oare de ce nevoia de sublim se confunda uneori cu nevoia de grotesc?
Se simte Sublimul amenintat de grotesc?

Soarele lumineaza TOTUL. Ar trebui sa invatam de la EL, cred... Iti astept(am) in continuare \"POEZIA\". Ar fi nedrept sa fie altfel. Pentru noi, cei care credem in EA.
\"Fara comentarii\", nu-i asa?

Marturisesc ca nu citisem, inainte de a-ti impartasi simtirea mea despre \"POEZIA\", raspunsul poetului legat de acel \"e\", raspuns purtand numele \"nevoia de verb\". Si stii ceva (?), acum ma simt usor stingherita... Imi cer iertare ( nu scuze) pentru exprimarea greoaie (din aceste clipe). Sunt in continuare aici, printre ninsori in rafale de goarna, asteptand ca \"POEZIA\" sa ne ninga mai departe. Ninge sfant, nu-i asa (?), chiar daca uneori in rafale de goarna. Asa ca nu da bir cu fugitii!

Aceasta e o lume pe care nu o stiu pentru ca nu vreau s-o mai stiu. Desi ea incearca sa ma sufoce la tot pasul... Continui sa cred ca intotdeauna ninge sfant, chiar daca uneori in rafale de goarna...

Pentru mine \"e\"-ul de la inceput este foarte important. El afirma ca lumea despre care vorbeam exista aievea, nu e un vis, nu e o parere. Poetul ne vorbeste de acolo, fiind preaplin de acea lume. Iertati-ma, nu vreau sa contrazic pe nimeni, eu asa simt...

\"Poezia\" imi redeschide accesul intr-o lume demult uitata, aceea a frumusetii si gratiei divine. Ce pacat ca nu pot ramane aici, ca nu putem ramane aici.
Chiar ma intrebam astazi de ce-mi place atat de mult cum scrii? Raspunsul pe care mi l-am dat a fost acela ca tu, scriind, deschizi porti spre lumi pe care eu le stiu dar pe care le-am uitat demult. \"Multe\" dintre poeziile tale sunt pentru mine adevarate renasteri. Mi-ar placea sa renasc in fiecare zi. Multumesc.
Si inca ceva, nu e deloc prea scurta \"POEZIA\"

Este al patrulea text pe care-l scriu fara ca cele trei precedente sa fi aparut afisate (cu toate ca mesajul ce confirma preluarea lor a aparut cu o imensa claritate). Ce sa mai cad pe ganduri, ca am cazut demult! Penibil...Nu a fost vorba despre o pretinsa eroare de soft ci despre una urata (domnule Miron Manega, m-am convins ca va paste Uratul). Va doresc din toata inima sa nu va lasati doborat de el. Am incercat sa spun o multime de lucruri, nu mi s-a dat voie si acum oare de ce-mi vine sa tac?

Dragul meu Do\"Do\",
de nu crezi, eu chiar te iubesc! Sunt nevoita acum sa-mi amintesc ca intotdeauna mi-am dorit imposibilul. Stii cat de mult mi-ar placea sa te mangai pe CAP?

Draga DoDo,
Inainte de orice a fost Absolutul (eu asa cred...) Apoi a trecut multa, foarte multa vreme, nici unul dintre noi, cei de-aici nu-si \"aminteste\" cata... Si printr-o minune a aparut un sunet extraordinar de care oamenii s-au minunat, fericiti fiind, insa imediat dupa aceea au incercat sa-l defineasca, sa-l inteleaga, sa descopere metoda prin care, chipurile, pot sa-l reproduca oricand si astfel au aparut muzicienii (geniali atunci prin descoperirea lor) si au numit acel sunet nota do (do de jos). Vorbesc despre \"do de jos\" pentru ca numele tau imi aduce aminte de el. Te rog mult iarta-ma si nu considera ca sunt rea (cel putin nu inca...). Stii de ce se intampla asta? Pentru ca evolutia presupune intotdeauna o anumita transformare. Daca te-ai fi numit doar DO imedit m-as fi gandit la DO de sus (eu sunt o optimista incorigibila). Insa numele tau nu e DoDo asa cum am sperat eu numindu-te astfel (sau poate ca e?). Imediat dupa Do urmeaza Du ceea ce e un semn bun. Asta inseamna evolutie (orice evolutie trece prin perioade \"gri\", adica nedefinibile). Oricine face comentarii la orice text pe acest site nu si-a deschis un cont special, sau si-a deschis in conditiile in care si tu ti-ai deschis un cont special (DoDu fiind).
Cateva comentarii de pe sus-amintitul nivel magnific al evolutiei noastre (ma refeream la noi doi DoDu!):
Imi doresc din tot sufletul ca domnul Miron Manega sa ramana fara cap si sa nu mai am pe ce \"sa-l mangai\". Capul lui inca il ingheata in perfectiunea formei.
Imi doresc din tot sufletul ca domnul Miron Manega sa asculte muzica sferelor la care, cu siguranta are acces, si sa nu mai fie deranjat de nici o nota muzicala (singura si insistenta, poate tocmai pentru ca se simte singura...).
Iar despe noi doi ce pot sa-ti spun? Am auzit ca exista sapte note muzicale, una mai minunata decat alta, ca trebuie sa treaca infinituri pana le invatam, apoi apar melodiile, exista o infinitate de melodii, apoi apare simfonia, apoi apare iubirea si mai departe nu mai stiu nici macar din poveste...
In orice caz, imi doresc cu ardoare sa te mangai pe CAP.
Cu dragoste,
acum DoDo

Aceasta este o poezie superba. Aproape insuportabil de trista dar superba.