ioana matei

multumesc mult pentru analiza constructiva...vezi tu...eu ma straduiesc dar e destul de greu sa scrii bine ...te mai astept!

prietenie -
pași de drumeț cherchelit
căluțul voios...

ce deschide ochiul in *spatiul* perfectiunii, seninătătii si frumusetii creatiei...si naste o stare speciala...aici parca timpul este ocultat în netimp...chiar dacă \"vara-aproape sfârșită\"...mi-a plăcut mult!

Virginia, mâinile viului se hrănesc/regenerează continuu prin propria lor ardere...ele sunt copiii luminii...
Ioana, sunt bucuroasă de *ascultare*...promit să tot încerc să *spun* ceea ce nici măcar mie nu-mi pot *spune* prin cuvânt...
George da, rugul mâinilor, dăruit și dăruitor de stele...
Silvia, sunt fericită că mă citești...prețuiesc mult și respect poeta din tine...
Teodor, cred că drumul de la complex la simplu trece prin inimă...
Călin, din nisipul obosit crește oaza...
Dorin, atinge-mă, n-am nicio parte! Stii cu ce începe totul? Cu o întrebare...Uite, pentru tine în loc de puncte puncte doar punct și...virgulă...
Vă mulțumesc mult!

da... dumneavoastra de fapt aici cu cine vorbiti???...cu *mine*?...care *mine*?...desi, ce bucurie!!! va multumesc!...oricum, m-am obisnuit cu mojicia...adresarilor de departe...de foarte...foarte departe...adica, de ce nu si dvs!...la o adica...va multumesc!...

marian, desigur!...si iti fac o marturisre!...pentru mine inspiratia e un fel de margine!!! a sufletului meu!...si n-am gresit (despre ea!!!) niciodata...tanc...iu...

tu chiar mă confunzi?...sau doar vrei sa mă confunzi?...indiferent de răspuns...sunt dezamagită!!!

cred ca ai dreptate...daca tot vreau sa ma simt \"atat\" de importanta nu trebuie sa discut cu oricine...dar...ce minune ca te-ai oprit tocmai la frectia asta...hazardul?...hazardul, desigur!

nu am nicio șansă aici...să fiu acuzată din nou de plagiat...de data asta despre...zâmbet...un simplu joc...despre cum /și dacă/ și în ce fel/ și cât de mult se poate *ști*...profunzimea...înțelegerea...tristețea?...
George, Virginia, coborâtoare poteci cuvintele voastre!...(în mine)...vă mulțumesc!

mie mi-a plăcut (cel mai mult) titlul...destul de ascuns!...

si ce acumulare imensa de forte! ...absenta...Poeziei!...

de la universul ...in loc de...de la *universul*...

cred ca uneori e bine sa inchizi/dem ochii si sa uiti/am tot ce se...vede...iata poezia!...

de la *universul* cuvintelor tale am pornit!... minunat univers!...multumesc!...

stiam ca e o intrebare oarecum *retorica*...si (totusi) am simtit nevoia sa-i raspund...nu stiu de ce...multumesc!...

ai pus punctul pe un i...de ce?...poate ca subtitlul nu se refera la creatiile lui Salvador Dali, ci la creator...zic si eu!...poate...multumesc!...

George, eu cred ca hazardul e un fel de *spatiu* in care nu ne stim!...multumesc pentru parere!
ioana, m-a bucurat sa te citesc povestindu-le despre mine/tine...

noemi, de ce venele curg?...nu stiu foarte bine sa-ti spun...fac o marturisire...incerc sa prind in cuvinte ce e \"dincolo\" de ele...pentru ca \"dincolo\" de ele sunt lumi miraculoase, incredibile, la care toti avem acces uneori, alteori, intr-un fel sau in altul...si \"dincolo de ele\" e ca o alta forma de manifestare a cuvantului, mult mai subtila, mai aproape de sensul lui initial...scriu intr-un anumit fel pentru ca nu pot scrie in altul...de exemplu pentru mine intre \"timp lichefiat/ in vene curg/ secundele vii/.\" si ce-am spus eu e o adevarata prapastie...nu in sens *valoric* ci legat de propriile mele perceptii...de ce venele curg?...poate ca timpul se *materializeaza*(sau, paradoxal, este transcens) pornind de la o perceptie foarte grosiera (masurabila) a lui, in trepte, pana la fiintare...oricum suna aiurea ce incerc sa *explic* aici...mai bine

\"ceas lichefiat...

venele curg
secunde vii...\"
multumesc pentru intrebare!

Calin, recomandarea ta m-a uimit!...cu atat mai mult cu cat (nu de putine ori) m-au atins rafinate ironii...(asta este explicatia pentru *ingrijorarea* mea, si nu *jocul de glezne*...nu ma pricep deloc la fotbal dar pot intui/chiar intelege *pase* intre cuvinte)!...cred ca e minunat de cate ori mai multe suflete *bantuie* prin lumi *asemanatoare*...imi pare foarte rau de consecintele ei...as fi putut pune capat in orice clipa, stergand textul...nu mi-ar fi fost greu deloc...apoi m-am gandit ca nu e corect...

clarificare: doamnelor, domnilor nu-l cunosc pe calin samarghitan...si nici el nu ma cunoaste...

iar despre tot ce s-a intamplat aici: mai bine sa intrebam POEZIA...biata POEZIE!!!

poemul tau *domestic* mi-a *indus* o stare foarte speciala, de plin sufletesc, de soare in inima...el reuseste sa creeze un fel de spatiu sacru al iubirii...protector, delicat si tandru...iti multumesc!...

în mine aripi...în tine cer...

Ioana e uimită și fericită de intâlniri...e mâhnită si însingurată de neîntâlniri...poezia e o minune în viața ei...poezia e o nebunie frumoasă în viața ei...nebunia doar...nebunie...și da, de foarte multe ori Ioana tace...
vă mulțumesc!