ioana matei

Victor, in poemul tau apare povestea unei lumi intregi...si o repetitie ciclica neputincioasa...determinata, parca, de influente egale...apa/viata si marul cunoastere...intre ele creierul *cuvant*?...deocamdata nu pot (nu sunt in stare) sa spun mai mult...iar subtitlul ascunde o cheie foarte importanta...e foarte mult aici...uneori sensul cuvintelor pur si simplu ne inghite...
\"Toți așteptau din farfurie
Cuvântul fără gură\"
sincer, ma mir ca sunt primul (pana acum singurul) comentator...spun asta pentru ca ti-am citit textul cu ceva timp in urma...si repet, inca nu stiu ce si cum sa spun dar intuiesc in el (chiar) mari adevaruri...

si o desfasurare a racelii (chiar a unei forme *voalate* de cruzime) intr-un spatiu *edulcorant* (burtica mierlei)...un poem al neintalnirilor, ce sfarseste printr-o ironie amara...cu doua personaje...iar el e personajul pozitiv...felicitari pentru profunzimea si finetea sugestiilor!...poate amestec in ochii mei...

da ai dreptate, corect este receptor...(zambet): poate la inceput receptacul...pentru bondar...(acum glumesc, sper sa nu fie cu suparare!)...

Dana Banu, mai frumoasă strălucirea din ochii privitorului (privind cercul)!...
Teodor Dume, mereu mă bucură stele de suflet și atingerea cuvintelor...
Luminița Suse, sunt recunoscătoare pentru *oprirea* privirii înstelate a poetesei aici...
Victor Tarina, salut o trecere înaltă prin liniștea mea...
Dan Herciu, se scutură drumul și tace...iar poetul mereu întregește poezia...
George Pașa, da, misterul e dincolo de cuvinte iar dincoace din nou întâlnire...steaua din cerc...
Carmen-Manuela Macelaru,(zâmbet) tu ai un creion fermecat iar eu nu prea am...cuvinte...
Florin Caragiu, cu cântare ascult pași trecători prin *multiplele* circularități ale \"dublei cuprinderi\" ...

vad aici poetul (acrobatul) definind actul creatiei...cu tristete pentru \"finitudinea\"/efemerul ei)... pana la marginea tainei... aerul (plasa invizibila), mediu separator ce limiteaza legatura intre creatie (creator) si receptacol...
in \"indecent într-o muchie de gând și-a înfipt acul său un bondar confundând-o cu-o floare\" pare sa se afle impulsul initial, tentatia scrierii/saltului in gol, momentul inefabil al inceputului actului creator...arcul electric trimite la un aspect limitat al procesului creatiei...mediul in care el se produce este aerul (de fapt aerul apare ca un liant al manifestarii acestui poem, pana la un *punct*...)
\"curent de la ușa deschisă\" ma duce cu gandul la aparitia unor legaturi aproape intamplatoare, oarecum de suprafata (intre creator si receptacol) departe de esenta actului creator, care doar se opune vidului...tobosarul este un *instrument* de legatura \"intre o muzichie dintr-o ploaie de stele\" si \"urechile pleoștite ale paiațelor\"...incantatoarea masurarea clipei prin domnul titirez!...in final \"muzichia instrumentelor de vid se-aude în sala dintr-odată înmărmurită\"...
textul este foarte dens si incarcat de sensuri...mi-a placut mult...poate era mai buna incadrarea la texte filosofice...sau poate chiar si incadrarea vrea sa completeze in acelasi ton cu textul, mesajul lui...imi inchei comentariul asa :iata cum saltul in gol produce inaltare...

am citit...dar nu-mi pasa...\"Ruxandra Cesereanu fură sufletele celor prezenți cu ajutorul aparatelor de fotografiat. Deasupra grupului un roi de țânțari se zgribulește în zeci de forme.\"...un text misto...m-am oprit (pentru o clipa) la (doar) cateva cuvinte..

florin caragiu, cred ca este nevoie de o erata si pentru \"sugestiue\"...eu am citit bine, fara u...totusi \"sugestiue\" are sonoritati ce pot sa zgarie (chiar fara motiv)...eu nu pot (nici) canta... am (doar) ureche muzicala...imi cer iertare ca sunt *cusurgioaica*...stiu, ar fi fost bine sa tac...

bucuroasa de atingeri pe care le stiu scriind poezie...

Mihai, comentariul tau a aparut in acelasi moment cu raspunsul meu altor comentarii...si totusi inainte...*in ruptul capului* nu pot sa renunt la *dezmembrate*...si nici la locul lor... dar m-am bucurat sa te-aud...

nu vreau sa *comit* o impolitete...dar...voi lasa aici un comentariu inainte de a-ti citi articolul...cu orice risc...de ce?... de teama sa nu ma convingi (in cazul in care tu, cu ochii experimentatului experimentator, vezi altfel lucrurile)...mie chestia asta cu/cum sa devii scriitor meserias mi se pare o mare chiar imensa sau, de ce nu, incomensurabila prostie...dar/doar titlul...

ca de fiecare dată textul meu a vrut să transmită un mesaj...dar să fii auzit de poeți înseamnă (se pare) să poți să descoperi un mediu foarte rafinat de propagare a sunetului ...apoi să strigi... vă rog să mă credeți, este foarte greu pentru cineva care nu știe să scrie poezie...sper din toată inima că *intersecțiile* n-au fost (vorba poetului) doar o întâmplare ...vă mulțumesc!...chiar mult!...

am crezut ca este evident faptul ca interpretarea imi apartine...dar...se pare ca nu e asa...cu scuze pentru deranj...despre grila de interpretare?...eu incerc sa scap de ea... pornind de la aceste grile de multe ori oamenii au ajuns uneori pana la crima, aparandu(si)-l pe Dumnezeu...dar Dumnezeu nu are nevoie de aparare...doar oamenii...de apararea de neiubire... din mine ultimul cititor...
cu respect

mă bucur să aflu cum drumul întâlnește...vă mulțumesc mult pentru privire!...

poem ca o întoarcere...sau ca o înălțare...minunată iubire între Cer și Pământ...citesc și răman cu sentimentul unei cosmice libertăți dar și al necesității împlinite...citesc și mă bucur...

este un poem al ispitelor...idolul-trupul abrupt- prapastia...sugestii ale iubirii carnale privita de autor ca o desacralizare a iubirii...
finalul pacaleste:
\"dar nimeni nu-și dorește ieșirea
când dă de Dumnezeu
înăuntru\"
aici a da de Dumnezeu inauntru inseamna, de fapt, a te indeparta de Dumnezeu...nu este un poem de dragoste, ci mai degraba unul care indeamna la asceza...
dar...exista o *vorba* pe care mi-o amintesc de multe ori (si acum): *pacalitorul mereu pacalit, iubitorul iubit*

stii de ce in teatru mereu un ochi rade si altul plange? pentru ca fiecare se teme la celalalt...

tocmai am citit un text care m-a pus in locul tau...acum sunt in locul tau...si inteleg ca locul tau iti ajunge...si ca ea nici macar nu exista...poate de aceea...frumos poem...il citesc si-ar trebui ca mesajul lui sa ma faca sa rad...sau macar sa simulez rasul cu intelectuala emotie...dar...\"aș vrea să fiu somn acum\"...

un poem profund din care sangerand, cuvintele picura stiute dureri...ca pe o amanare a sufletului...

despre \"parascovenii\"...cine stie...poate odata vom mai vorbi despre asta...nu-mi plac sufocari...si (pare-se)... ma influenteaza...cu orice risc...

e o (probabila) proiectie... (asupra ideii tale despre iubire?)...

imi cer iertare ca trebuie sa-ti spun asta...daca esti un optimist incurabil vei intelege...(cum ma razbun... )textul asta este foarte *slab*...poate cu implicatii in *social*?...in cel mai fericit caz, in *cotidian*?...din punctul meu (prost) de vedere exista in tine un potential (deloc de neglijat)...in a scrie... e mare lucru sa poti sa scrii ...asa ca... fugi!...pana nu e prea tarziu!...