ioana matei

vad foarte bine negarea de Sine...tocmai despre asta vorbeam...George Pașa, ce se *întamplă* cu Sine în tine?

în care poetul *ancorat* în \"vehiculul poetic\" ...(parcă) încearcă vorbirea... cu sine...
\"încercai să descrii ceva
ce nu există\"

un final..de *zile mari*...

un poem scris, parcă, într-un fel de limbaj universal...al tăcerii...ca o continuare a ne/întrebării...sau ca un virtual răspuns tuturor întrebărilor...rătăcite de... floarea de mac...Luminița Suse, îmi plac poemele tale, întâlniri de cuvinte în...alt fel de cuvinte!...\"maci sub claviculă\"...




cu plecăciune,
ioana matei

pentru mine un poem de o frumusețe stranie...cu înaltul/adânc ce simultan coboară și urcă totul ca-\'ntr-un ritual magic al purificării...aici prin cuvânt...

mie versul din final imi pare a fi \"cireasa de pe tort\" a poemului...ai cred ca si lui Dumnezeu ii place...iar am citit un text profund in care esenta se ascunde in fumul iluziei, privind detasat la rotocoalele...Olgutei...
cu pretuire,
ioana matei

da, ...o permanenta, suficienta si dureroasa ...foarte ajungere...\"scelerato\"...

poet, prostitutie si...poezie...\"pe celălalt trotuar, o muză șleampătă își leagă un șiret\" ...un titlu cheie...plecaciune, george pasa!...offtopic, desigur!...

masca neiubirii...uda...un text ce mi-a trezit un simtamant ciudat, de amaraciune...simt nevoia sa spun ca indepartarea de noi se intoarce impotriva noastra...ce trist!...ce pacat, Silvia Miler, nu-i asa?...

revin la un text rascolitor si foarte trist...despre instrainari, indiferenta si mortificari (\"ca măruntaiele unei păsări de noapte înjunghiate.\")regrete si pierderi...despre absenta locuirii de sine...despre inghetul iubirii...parca bantuit de o sinceritate amara...in care \"Mîna\" se autodevoreaza, coborand in materie...\"Sînt vinovat pentru mai multe zile. Mîna mea înghețată
e singurul monument pe care-l ridic.\"...si un final alb ca o capitulare... dar, culmea...neiubiri vinovate nu-s altceva decat o alta *forma* a iubiri...orbite de nevoia de *apucare*/prindere ...in ideea de sens...

si inca ceva...cred ca aici...e poezie...

cu pretuire,
ioana matei

Ioana Matei

Vasile Ilin
[06.Mar.09 13:03]
baba mea e pe sfîrșite
și vă-ntreb acum, firesc...
de ce și-n priviri de babă
toti barbatii se-\'ntîlnesc?
(Ioana Matei)

Orice babă mai de soi
Își dorește un play-boy.
Și atunci cînd îl găsește,
Sigur nu se plictisește.
(Vasile Ilin)

petrecerea continua:

Aici timpul povestește
nimeni nu se plictisește
și-orice babă mai de soi
Își dorește-un...plai cu boi...

baba mea e pe sfîrșite
și vă-ntreb acum, firesc...
de ce și-n priviri de babă
toti barbatii se-\'ntîlnesc?

ioana matei,
ușor copleșită...de întîlniri...
adică îmi cer iertare pentru îndrazneală...nu știu mai nimic despre epigramă...cu atat mai putin despre cea reușită...dar, sunt foarte onorată să...comentez...cred că epigrama este o formă foarte frumoasă de a fi...cu *dus* și (poate) *întors*, desigur!

tăcerii?...tăcerea e Cuvintul *ne/început*...poem profund, absolut spectaculos,cu un final de zile mari, Adriana!
\"dar
cel mai aproape te simt când intru desculță
în miriștea nopții
timpul înțeapă jilav
abia secerat

uriașule
știi
prietenii sunt un fel de conifere rarisime

țin umbră albastră
tăcerii\"
tăcerea și...
ioana...matei...

da, un text ca o cutremurătoare mărturisire...sunt sigură că, un fel de salt *înainte*...primul pas în a ne depăși pe *noi*, cei din *momentul* acela...sau, altfel spus, conștientizarea ființării din acel moment/sau din acel *prezent*!...

eu sunt ioana matei (nu știu dacă-ți mai amintești de mine, m-am mai prezentat!)
bună D i m i n e a ț a !

și
aceeași stare de războiu cu *exterior/iu*...dar...eu nu sunt aici...deși...

\"păcăneli de receptor se strânseseră
ca o grenadă pe o străduță subțire\"

concluzionand...un text interesant!...desigur, eu n-am nicio vină!!!

(parcă) aici chibritul tot exersează...tehnica luminii...

ce?...\"victory\"?...ce-\'nseamnă asta?...ce-i drept, n-am auzit despre o astfel de *marcă*...nu mai fumez... dar înțieleg...\"dimineții de după\" \"mâinile tremurate ale unui bărbat \"...frumos!

din punctul *meu* de vedere imaginea si textul in...contra...timp...parca o mana efeminata...cu prea multe inele...fumeaza...si fumeaza...si fumeaza!...

am citit cate ceva din tine si te pretuiesc mult...dar...voi fi foarte sincera (ca si pana acum) in a spune...alaturarea \"sinele nostru\" imi pare aberanta...\"sinele nostru\", sinele cui?...ai folosit ghilimele vorbind despre papusi (\"aidoma\"...ascunse una in alta)...nu stiu cine a spus asta...da, e un model foarte inspirat pentru lumea formelor...ce se astern *sub* pasii desfasurarii de la Divin/Mister/Unic/de Neinteles spre manifestare...(si chiar am incercat sa ma refer la asta aici, in acest text foarte *personal*)...dar, cuvintele mele sunt prea *putine*... eu nu stiu (mai nimic) despre Sine... Sinele a \"aidoma celei din urma papusi\"?... pentru mine Sinele este TOT ce EXISTA!...este MISTERUL Inceputului fara sfarsit, este TAINA pe care (aproape) mereu o uitam (nu stiu de ce)...repet, nu stiu cui apartine aceasta modelare, dar din *punctul* meu de *vedere* ea se opreste la nivelul unei anumite abordari... simplista, intentionala, secventiala...deci foarte limitata... multumesc mult!
cu drag si pretuire,
auzind cum Sinele... vorbeste...
ioana matei

Angela, aud cum bate un clopot de fluturi...
Teodor, ma bucura intalniri de gand...fie ca finalul ce insoteste gandul poetului sa traiasca intr-un permanent inceput...cu aripi de fluturi...
Elena, ochii privitorului mereu infrumuseteaza peisajul, oglindindu-l in universuri cunoscute...

Va multumesc mult!

pentru mine un sfat important...dar...te asigur, \"cercul asta\" nu e cercul acela!...multumesc!...a, si inca ceva...cred ca in poeziile tale emotiile, fiorul se conserva perfect intr-o noua stare de agregare cu numele de...minte...ce declanseaza, la randul ei...