naștere...

Ioana,
mereu nasterea a fost si ramane o problema. depinde cum o re/zolvi. vad ca incerci. ce e cu tresare?...
cu prietenie,

ma bucura oprirea ta aici ... ma bucura faptul ca n-ai trecut cu usurinta pe langa...eu cred ca nasterea e o minune si nu o problema... problema e ca mai toata lumea ignora cu desavarsire miracolul nasterii si stie pe de rost moartea...si nasterea si moartea sunt niste mari mistere... noi nasterea o luam ca atare (ca doar toata lumea / \"ce mare lucru?\"/ se naste) iar moartea o tot strigam (atoatestiutori) in gura mare...suntem chinuiti, haotici, disperati repetand toata viata moartea... mereu exteriorul, mereu lumea e nedreapta, mereu ne zbatem in mizerie si \"doar moartea e de vina\"...
iar despre tresare: eu cred ca lumina e condensata in samanta si e trezita (\"tresarita\") de visul copacului de mai tarziu...inainte sa se nasca copacul exista sub forma de vis al celui ce va fi si se cheama pe sine in visul din vis... cam asta am vrut sa spun despre nastere...iti multumesc...

asta a fost primul gand dupa ce te-am citit. cu tot riscul pateticului pueril...
imi aduce aminte de copilarie. atunci aveam ochi

mulțumesc pentru ochii opriți pentru o clipă aici...