e un nu stiu ce in acest poem. e o axioma bine dosita, peste care prima data si chiar a doua data treci fara sa o percepi.
finalul este deosebit:
\"Domnul se miră și tace...\"
ma bucura mult *oprirea* ta aici, intr-o \"axioma bine dosita\"...imi cer iertare pentru raspunsul tarziu...tocmai m-am intors dintr-o *plecare* fara sa fi plecat vreodata dintr-o intoarcere...multumesc!
finalul este deosebit:
\"Domnul se miră și tace...\"