apetitul bunicului pentru absolut...

gândeam că ulciorul rotitor de mâini a inventat pământul chipul lui făcător în ziua de sens Bunicul mă aștepta prin soare și cel puțin de câteva ori pe zi mă privea ca pe el în El... \"repeta întruna - faptul că\" nu \"vom muri nu trebuie să ne întristeze\" . . . de câte ori \"șobolanul gras de sub temelie traversa bătătura\" . . . bunicul scria poezii... (Precizare: această personală e un joc...Cuvintele sunt, cele multe, ale domnului Păcală (sper să nu se supere!...dânsul pe... dânsul)... iar privirea o denunță iar și iar pe ioana matei...)