neștiute iubiri...

Dacă privesc din unghiul meu, textul mi se pare comic; dacă măresc puțin fanta, este, dimpotrivă, trist. Lăsai și eu un semn pe \"piciorul de lemn...\"

pe sau cu?...glumesc, desigur!...sau, nu eu...ci bocancul și piciorul de lemn...două adevărate personalități...ele însele!...

Ioana, sincer, textul mi se pare nereușit. Despre \"bocanci\" cred că ți-am mai spus și altădată părerea mea. Mai ales când sunt și murdari. Iar \"piciorul(ui) de lemn...\" probabil că i s-a făcut o simplă frecție, dar tot imobil va rămâne. E logic, atunci când un picior este de lemn, un bocanc va fi totdeauna în plus (dacă ne referim numai la o... pereche). Înțeleg, totuși, că tu ai vrut să faci din bocanc și picior de lemn... personalități (!) De unde până unde \"pas întreg\"? Poate în vis, acolo și poetul poetul fără pas... întreg, și \"poezia\" cu un picior de lemn se văd întregi.
Măsurătoare/ numărare ușoară!

George Pașa...se pare că...de cate ori răspunde piciorul de lemn...mereu îl ascultă un...bocanc...murdar...e un fel de manifestare implacabilă a legii cauză-efect...iar depre textul meu...nereușit...rămane pas întreg...prin neștiute iubiri...mulțumesc!