Macel de dinozauri (7)

Nu! Nu pot! Vreau să mă uit prin fereastră. De la mine până la podea e un mare hău. Mi-e teamă sa-mi încerc picioarele. Iisus scheletic pe cruce! Klar, aici e morga pentru vii! m-au adus într-o morgă pentru vii! Mă înspăimânți!!! Lăscămbăiat pe cruce, Iisuse, tu aștepți să-mi dau duhul! Bărbate, chiar n-am de gând! N-am să împart camera cu tine la noapte! Klar? A-du-naaa- rea!!! În găoace, la loc! Vine doctorul și am nevoie de făptura întreagă. Tipu\' are mâini calde și strânge super de țâțe. Am să-l derutez! Ja! Oh,sunt tâmpită! Am încurcat bluza de la pijama. Asta de copil arată ca dracu\' pe mine. Klar, nu te poți aștepta la prea multe de la o femeie pe ducă. Duca?! Am să-i trag câțiva pumni, imaginar, generosului meu bărbat, direct în cap. Ca Danke schön, pentru groapa-cadou. Am să ma bag instinctual în verde, iar doctorul mă va lăsa frei. Nu, nu trebuie să complic situația. Nu-i pot vobi despre coșmarurile mele. Mă va trimite la psihiatru, imediat. Așa îl pot pierde pe Slobo... Stooop!-va spune Slobo. Gândește pozitiv! Întotdeauna pozitiv! Ja! Pozitiv! Sunt bereit, Slobo, mai vrei să ma ...? Stooop! Stai să ies întâi din groapă, de tot!... Stetoscopul tău e prea rece, Herr Doktor! Trebuie să mă frec mental tot de Schwanz-ul lui Slobo, să mă-ncălzesc. Gândesc, Slobo, că tu cotrobăi cu mâinile la o Frau prin gură. Bagi șuruburi. Dacă scăpăm amândoi și din groapa asta, vom merge mei departe. Am încredere în tine. Mai știi: mi-ai promis un loc sub pătura ta. În orice moment... Ah, Slobo, cum m-ai vânat, la Dating! Dintr-un dreptunghi chior! M-am lungit automat 4 centimetri în rubrică, de dragul tău.Pipa de mahon a fost cârligul. O țineai pe un zâmbet dulce-amărui, lung, foarte lung... M-am rotit, m-am rotit, văzându-mi Muschi așa de fericită prin spațiile tale... Găteam praz cu sos de Sangria, mai știi? Vorbiam despre nimicuri. Nu-ti plac însă oamenii ce rămân sub pod, în loc să lupte. Asta m-a întărit. Am simțit cum țășnesc la suprafață. Iar dacă mă voi reântoarce în curtea aceea, nu voi rămâne mult timp. Bărbatul meu îmi face pregătirea de moarte. E un fel de a-și manifesta iubirea, asigurându-mă de confort, în lumea cealaltă. Iar eu nu pot să mai trag de suflet, cocoțată pe frânghii negre, să fug. Înspre tine, când? Cum? Stooop!-vei spune. S-o luăm sistematic. Gut! Nu am avut o educație spartană, n-am cum să exist într-o ordine prestabilită a lucrurilor. La mine-n cap neuronii-dinozauri se măcelăresc continuu. Stau călare pe bucile ăstuia să-i frământ coastele saxone până mă ațâță ca pe un pitbul turbat. Atunci mă prinde, mă aruncă cu forță în Schwanz-ul lui bazoreliefat. Închid ochii, împing sufletul, trupul în brațele tale, imaginar... Cu el rămâne doar o frecare seacă, epuizantă, distructivă. În numele biletului dat de primărie. Ce-nseamnă trădarea?! Konkret, pe cine trădez?! În ce raport sunt, exact, în clipele acelea cu mine, cu voi?!... -va urma-