Grandoare si derizoriu

Ioana,
cine te-a suparat atat de urat?

legi rationalismul de imoralitate.
mai exista frezii in lume, deci si sentimente. uite-te pe agonia.ro :)

zambeste-mi si hai sa mergem inainte
cu prietenie
angela

un poem ferm. un ton grav.
o cadență reușită a versului

cu sinceritate,
teodor dume,

Contemplez, draga Angela, nu sunt trista...Cred ca acest cuvant trebuie scos din dictionar...ca nu-si mai are rostul...
Sa fim iubite!

Jo

Teo,

In mijlocul vostru am reusit sa capat increderea in mine insami, incredere de care aveam cu adevarat nevoie...
Va sunt atat de indatorata! Habar nu ai cat de dor iti e sa comunici in limba ta, ca sa nu simti instrainarea!...Doar inainte!...
Cu simpatie,
Jo

Frau Jo, „senzația de cerebel capturat / pe bărci venind dinspre norduri mitologice” mi-a fost transferată imediat și acum mă feresc de orice punct cardinal… Iată o înfățișare a decepției, chiar dacă are chipul unei bucurii… Avantaj și dezavantaj. Cine are ponderea astăzi ? Ce întrebare mă convinge să mă întorc sau să rămân ? Și mai este și spațiul mediocrității dintre „grandoare și derizoriu”, de nu mai îmi vine să ies din casă… Fresca „mută gamele umanității / venele Terrei forțându-se” pare o uriașă icoană…

Cum, nu barbatii au dus planeta in acest punct?! Tot ei sa se sperie?! Iti dau icoana, atunci, drept talisman...
Cu simpatie,
Jo

m-a binedispus seria asta de consoane invarjbite

Metafizica de Bayern, Domnule Felix!
Multumesc de semn! M-a bucurat mult.
Jo