Ioana Geacăr

Faină poveste cu pâinițe și abțineri nepămîntene, dar terminată prea devreme, ruptă.
\"i se făcea dimineață\" e cam tocită expresia, sau eu n-am găsit inflexiunile

\"privirea se dizolvă
în oameni\" - ok, aici ar fi ceva

\"iluzia își dezbracă haina\"- ține de-o retorică veche, renunță la metafore facile și patetice
\"pauza de respirație
dintre anotimpuri\"- banal clișeu

\"visul adoarme în ochiul biblic\"- sentențios, grav, dar ușor de fabricat
\"cerșetor al cerului\"- facil și pretențios

\"doar cînd închid pleoapele
simt că îmi aparțin\" - doar aici esti credibilă, deci aici ar fi un pic de poezie, deși ideea nu e originală

Impresionism bun la tot pasul.
Da-s prea multe două lucruri moi într-o singură secvență (a treia)

Ciudată viziunea asta dumnezee care dă adâncime textului \"ești condamnat să te scurgi
să inunzi cu apele tale masculine
somnul tatălui\" !

Florin,
DA, e fain, simplu, tensionat (Era mai bine \"pândeam\" decât pretențiosul metaforic \"furam\"!)
Bravo

Remarc delicatețea sentimentului în întregul text, chiar și în ideea renașterii din prima secvență: dură, dar umană, bisturiul aduce lumina. Aș termina prima strofă astfel: \"vederea va fi grea ca o ieșire
din trup\".
Ai încărcat prea mult expresia poetică și se ajunge mai greu la înțelegerea textului. Simplitatea exprimării e mult mai expresivă decât toată încărcătura metaforică. Dar am dezgropat textul si iată ce imagini frumoase ascundeai: \"umbra ta alunecă peste mine
topește țipătul unui pescăruș
în degetele rătăcind sub nisip\"(evită gerunziul...cît poți!)
Sunt imagini frumoase, trăite, simple: \"o bătaie din palme
lângă piatra din spatele căreia pândeam răsăritul\"

\"cerul aruncă părticele din viața noastră\"(aș renunța la versul următor, banal: în toate direcțiile)

\"suntem prea rupți unul din altul
ca să ne putem atinge\"(dumnezeiască!

la fel:\"o poveste pe care o străbați mereu
de la mijloc spre margini cum citești chipul
unui copil adormit în brațele mamei\"

Ti-ai creat propria ta limbă cu inflexiunile specifice, ai o muzică proprie. Îmi place, acum poti vorbi despre orice, dar strunește pateticul previzibil, clișeul:\"e necesară moartea. ea ți se pare acum o simplă odihnă. vorbești de ea ca despre o pauză deși nu e cazul să vorbim despre ceva atât de prezent în noi.\"

Nu reușesc să citesc nici un comm din offtopic, multumesc pentru avertizare (!!!???)Dar nu-nțeleg, toate răspunsurile mele au legătură cu pagina asta, ultimul meu comentariu :
\"= Dl Gorun, cînd pisica nu-i acasă...

.............
Mulțumesc pentru felicitare.\" se referă la

\"Asta nu inseamna ca pentru text Ioana nu trebuie felicitata.\"(M Gorun)

si am amintit proverbul pentru că dl M G a răspuns celorlalți în locul meu.
Mulțumesc pentru lectură!

că e reușit, parcă e scris de Medeea cu tot cu inimă roșie.
\"il privesc rotund cu ochii mei de copil\" sună necredibil, poetizat în limbajul în care cei mari îi maimuțăresc pe cei mici.
Frumos colajul însă!

.............
Mulțumesc pentru felicitare.

Multumesc pentru steluță. Bună descriere și interesantă atingere de canon (critică senzuală hm!)

Leonard are dreptate, e cel mai reușit text al tău. Acord și eu steluță pentru reușită! Ai renunțat la explicațiile gesturilor, cauzelor etc și ai găsit măsura minimală de exprimare. Felicitări!

Mădălina,
poate ar fi trebuit, am mai renunțat la fîșii de text. Rețin ideea, mulțumesc mult.
Felix,
chiar scrii, despre asta o să mai vorbim.
Adrian,
mulțumesc pentru îndemn!

adică scrie și ce (cum) nu simți. Poezia nu înseamnă numai stare

Ioana M, e doar un colaj, bine ai revenit.

Ioana P, mulțumesc, încerc să-mi țin teatralitatea sub patetic.

Tudor, ce să fac, e deformație profesională. Mai încerc un sfat mai bun: dacă simți scrie, daca nu simți scrie!

Inspirată poezie, foarte modernă dar și cu urme arhaice(după credința că se poartă roșu în noaptea dintre!)Discurs simplu, suplu, super! Doar în final ai o ușăară poticnire de exprimare, ca și când ai fi stat mai mult sau mai puțin în altă limbă (nu-ți stiu drumurile). Corect ar fi (e doar o părere): \"de sub albul zăpezii
urmele roșii vin peste tot.\"
An bun și inspirat, iată că-ncepe bine!

Ioana,
știu că spui mult în puține cuvinte, de data asta am fost prea grăbită, am înțeles superficial primul mesaj, mă iartă.
La mulți ani!
Tudor,
așa e, am...! Fii cuminte și bucură-te de ce simți! Un an bun îți urez, cu sănătate și poezie! +La mulți ani!

Katy,
îți stă mai bine când rămâi în concret ca aici. Ai reușit să construiești un poem destul de credibil, dar termină-l cu versul \"și mă fac una cu pînza\". Tot ce urmează e pueril.
Corect este \"concentrare\", nu \"concentrație\"
Încă ceva: și piersică și jasmin? N-ai putea renunța la piersică? de exemplu?
Oricum, am sesizat o schimbare bună la tine, cu poemul asta,
și mă bucur.

Ela,
simpatică situație, ne-am comentat în același timp...!
Eu îți mulțumesc pentru lectura atentă și recomandare!
Ei, despre poziție de trăit acum, asta îmi place:de meditație! Știi tu bine.
Ioana,
trebuia să citești un pic mai departe\"mă simt încolțită de toate atingerile uitate/pe obiectele din cameră\"
deci atingeri uitate(cu sensul:lăsate) pe obiectele din cameră
Ecaterina,
frumoasă fereastră mi-ai deschis în poem și mi-a plăcut să văd așa. N-am lăsat ca titlu \"Remake\" pentru că sunt stresată de mania alegerii titlurilor pentru poezii în altă limbă, mai ales în engleză. Stiu că remake e un termen tehnic internațional, n-ar fi fost păcat mare!și totuși...o să mă mai gîndesc la o eventuală alăturare.

Asta e atitudine, bravo, îți place poezia simplă!
.... daca nu asculti, citești :)