Ioana Dan

Ce-i în viața asta Omul? Un fir de praf, un zeu, un soare? „Ce vrei să fii?” Te întreabă Domnul „De-ai avea lumea la picioare?” Pe unde te-ai plimba întâi? Ce ai vrea să vezi și să cunoști? Ești

Pentru câteva clipe au rămas amândoi tăcuți, privind pe geam la ploaia de afară, care se scurgea încețoșat peste oraș. Când stai la etaj, parcă ești cu puțin mai aproape de cer și puțin mai desprins

Gândind la ce mi-ai strigat aseară, Vina mă străpunge ca o gheară. În urmă privesc la ce-a mai rămas Și văd c-am construit doar un zid fals. Și-acum ajung din nou în acest pas: Când plâng, căci

Prin sufletu-mi cel tainic, angelic, de fecioară, Privirea ta cea neagră tot mai adânc coboară. Și, visul alb, ce nu credeam că o să piară, Zace sfâșiat, cuprins de tine ca de-o ghiară. Ah, demon cu

Privește-ti ochii tăi frumoși, Vezi-ți privirea zglobie. Ești tu, cel pe care îl cunoști? Suflet drag, te bucuri tu de tine? Sau tot ce vezi e doar o mască? Durere, plâns amar, suspine... Lași

Și iarăși te-am visat aseară Zâmbind fugar, trăgând dintr-o țigară. Mi-ai spus că te-ai întors, Să îmi răstorni viața iar cu susu-n jos. De ce ai venit? Ce mai aștepți? Tot ce ai făcut iar să

Și știu că ești, și știi că sunt Dintr-un alt vis, sau de pe alt tărâm, Iar ca să te întâlnesc pe tine, A trebuit întâi să mă cunosc pe mine. Chiar de nu mi-am recunoscut, Știu că din prima te-am

Eu sunt lună, tu ești soare Și, aparent dintr-o întâmplare, În calea mea ai apărut Și-mi pare că te cunosc de mult. Prin zeci de vieți tu m-ai plimbat; Sute, mii, povești am adunat. Îmi ești și

Copil frumos, copil iubit, Știu cât de tare te-am rănit Și cât de mult te-a mai durut Atunci când n-am vrut să te-ascult. Vin acum să îmi cer iertare Și să răspund la-a ta chemare; Să mă joc

De ce m-ai lăsat singură și plină de frică? Să simt că nu pot, să simt că sunt mică... De ce prin lume nesigură m-ai aruncat, Să-mi car prin neant trupul uscat? Îmi caut asul printre minunile

Eram mic și eram trist, Singurătatea m-a cuprins; Căci nimeni nu mă îmbrățișa, Acum mi-e dor de amintirea ta. Știi, eram mic și mă durea, De gol inima mi se rupea. Tu pentru mine loc n-aveai, În