Poezie

De la întuneric la lumină

1 min lectură·3 noiembrie 2025

Mediu

Apus de soare e viața mea,

Căci totul pare a se sfârși.

Lumina ce cândva sclipea,

În hău adânc se risipi.

Din tot ce-aveam, nu am nimic

Și chiar nu știu cum tot s-a stins.

Încet, încet, acum aș vrea

S-ajung din nou la steaua mea.

Să știu ce drum să mai apuc...

Mi-e frică, dar nu mai vreau să fug.

Cad trandafiri care s-au ofilit,

Sunt doar un val pierdut la asfințit.

Ajunsă fără speranță, fără scop,

Să cred că-n viața asta n-am pic de noroc.

Dar privind în suflet prin oglinda Ta,

Într-un vesel răsărit m-aș transforma.

Și poate c-am puțină neîncredere

Când vreau răspunsuri mult prea repede.

Aș vrea să știu ce am de făcut,

Aș vrea să-nvăț să Te ascult.

Oricum mi-ai arătat deja

Ce caut eu în viața mea.

Ghidează-mă din pas în pas,

S-ascult cu drag de blându-Ți glas.

Adu-mă iar la început

Să știu tot ce am știut

Și am uitat în mod voit,

Căci nu mai știu de ce-am venit.

00158

Ioana Dan. “De la întuneric la lumină.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-dan-0062727/poezie/14195444/de-la-intuneric-la-lumina

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.