Dansul umbrelor
În lumea asta tristă, ne închinăm iubirii. Ce oare avem de dat în schimbul fericirii? Ne vrem poeți curați, dar reci în marea de simțiri, Zgârciți la vorbe, sclavi ai efemerei trăiri. Ne construim
IDIoana DanPierdută prin gânduri
Flori negre, linii întunecate Le simt aproape, zboară sub pleoape Semn de întrebare, ce-i asta oare? M-am pierdut în a tenebrelor grandoare, Cad în vârtejuri fără culoare! Rece, adânc, de aici
IDIoana DanDe la întuneric la lumină
Apus de soare e viața mea, Căci totul pare a se sfârși. Lumina ce cândva sclipea, În hău adânc se risipi. Din tot ce-aveam, nu am nimic Și chiar nu știu cum tot s-a stins. Încet, încet, acum
IDIoana DanVis de octombrie
Când ochii ți se-aștern pe pagini ca să scrie… Tu ai vrut să uiți, dar amintirea-i vie. Când lacrimi care curg prin vise te apasă Și când tot ce cunoști nu se simte "Acasă". Umbre pe zid arse
IDIoana DanAdapost sub aripi sfinte
Doamne, în piept, inima mea Bate în ritm curat cu a Ta. Aproape Te văd, aproape Te știu, Cum de-a ajuns un templu pustiu? În goana lumii, în dansul nebun, Pașii orbiți s-au abătut de la
IDIoana DanCopilului din mine
Copil frumos, copil iubit, Știu cât de tare te-am rănit Și cât de mult te-a mai durut Atunci când n-am vrut să te-ascult. Vin acum să îmi cer iertare Și să răspund la-a ta chemare; Să mă joc
IDIoana DanBucură-te de tine!
Privește-ti ochii tăi frumoși, Vezi-ți privirea zglobie. Ești tu, cel pe care îl cunoști? Suflet drag, te bucuri tu de tine? Sau tot ce vezi e doar o mască? Durere, plâns amar, suspine... Lași
IDIoana DanSuflete îngemănate
Eu sunt lună, tu ești soare Și, aparent dintr-o întâmplare, În calea mea ai apărut Și-mi pare că te cunosc de mult. Prin zeci de vieți tu m-ai plimbat; Sute, mii, povești am adunat. Îmi ești și
IDIoana DanIubire dintr-o altă viață
Și știu că ești, și știi că sunt Dintr-un alt vis, sau de pe alt tărâm, Iar ca să te întâlnesc pe tine, A trebuit întâi să mă cunosc pe mine. Chiar de nu mi-am recunoscut, Știu că din prima te-am
IDIoana DanForță
De ce m-ai lăsat singură și plină de frică? Să simt că nu pot, să simt că sunt mică... De ce prin lume nesigură m-ai aruncat, Să-mi car prin neant trupul uscat? Îmi caut asul printre minunile
IDIoana DanAbandon
Eram mic și eram trist, Singurătatea m-a cuprins; Căci nimeni nu mă îmbrățișa, Acum mi-e dor de amintirea ta. Știi, eram mic și mă durea, De gol inima mi se rupea. Tu pentru mine loc n-aveai, În
IDIoana DanSuflete înghețate
Gândind la ce mi-ai strigat aseară, Vina mă străpunge ca o gheară. În urmă privesc la ce-a mai rămas Și văd c-am construit doar un zid fals. Și-acum ajung din nou în acest pas: Când plâng, căci
IDIoana DanDemonul iubirii
Prin sufletu-mi cel tainic, angelic, de fecioară, Privirea ta cea neagră tot mai adânc coboară. Și, visul alb, ce nu credeam că o să piară, Zace sfâșiat, cuprins de tine ca de-o ghiară. Ah, demon cu
IDIoana DanIubire toxică
Și iarăși te-am visat aseară Zâmbind fugar, trăgând dintr-o țigară. Mi-ai spus că te-ai întors, Să îmi răstorni viața iar cu susu-n jos. De ce ai venit? Ce mai aștepți? Tot ce ai făcut iar să
IDIoana DanViața
Ce-i în viața asta Omul? Un fir de praf, un zeu, un soare? „Ce vrei să fii?” Te întreabă Domnul „De-ai avea lumea la picioare?” Pe unde te-ai plimba întâi? Ce ai vrea să vezi și să cunoști? Ești
IDIoana Dan