Poezii

Flori negre, linii întunecate Le simt aproape, zboară sub pleoape Semn de întrebare, ce-i asta oare? M-am pierdut în a tenebrelor grandoare, Cad în vârtejuri fără culoare! Rece, adânc, de aici

IDIoana Dan

0

0

Apus de soare e viața mea, Căci totul pare a se sfârși. Lumina ce cândva sclipea, În hău adânc se risipi. Din tot ce-aveam, nu am nimic Și chiar nu știu cum tot s-a stins. Încet, încet, acum

IDIoana Dan

0

0

Când ochii ți se-aștern pe pagini ca să scrie… Tu ai vrut să uiți, dar amintirea-i vie. Când lacrimi care curg prin vise te apasă Și când tot ce cunoști nu se simte "Acasă". Umbre pe zid arse

IDIoana Dan

0

0

Doamne, inima mea Bate în același timp cu a ta. Parcă te văd, parcă te știu, Cum am ajuns cu sufletul pustiu? În ritmul vieții cel nebun, Am reușit să mă abat din drum. Acum privesc adânc în

IDIoana Dan

0

2

Copil frumos, copil iubit, Știu cât de tare te-am rănit Și cât de mult te-a mai durut Atunci când n-am vrut să te-ascult. Vin acum să îmi cer iertare Și să răspund la-a ta chemare; Să mă joc

IDIoana Dan

0

0

Privește-ti ochii tăi frumoși, Vezi-ți privirea zglobie. Ești tu, cel pe care îl cunoști? Suflet drag, te bucuri tu de tine? Sau tot ce vezi e doar o mască? Durere, plâns amar, suspine... Lași

IDIoana Dan

0

0

Eu sunt lună, tu ești soare Și, aparent dintr-o întâmplare, În calea mea ai apărut Și-mi pare că te cunosc de mult. Prin zeci de vieți tu m-ai plimbat; Sute, mii, povești am adunat. Îmi ești și

IDIoana Dan

0

0

Și știu că ești, și știi că sunt Dintr-un alt vis, sau de pe alt tărâm, Iar ca să te întâlnesc pe tine, A trebuit întâi să mă cunosc pe mine. Chiar de nu mi-am recunoscut, Știu că din prima te-am

IDIoana Dan

0

0

De ce m-ai lăsat singură și plină de frică? Să simt că nu pot, să simt că sunt mică... De ce prin lume nesigură m-ai aruncat, Să-mi car prin neant trupul uscat? Îmi caut asul printre minunile

IDIoana Dan

0

0

Eram mic și eram trist, Singurătatea m-a cuprins; Căci nimeni nu mă îmbrățișa, Acum mi-e dor de amintirea ta. Știi, eram mic și mă durea, De gol inima mi se rupea. Tu pentru mine loc n-aveai, În

IDIoana Dan

0

0

Gândind la ce mi-ai strigat aseară, Vina mă străpunge ca o gheară. În urmă privesc la ce-a mai rămas Și văd c-am construit doar un zid fals. Și-acum ajung din nou în acest pas: Când plâng, căci

IDIoana Dan

0

0

Prin sufletu-mi cel tainic, angelic, de fecioară, Privirea ta cea neagră tot mai adânc coboară. Și, visul alb, ce nu credeam că o să piară, Zace sfâșiat, cuprins de tine ca de-o ghiară. Ah, demon cu

IDIoana Dan

0

0

Și iarăși te-am visat aseară Zâmbind fugar, trăgând dintr-o țigară. Mi-ai spus că te-ai întors, Să îmi răstorni viața iar cu susu-n jos. De ce ai venit? Ce mai aștepți? Tot ce ai făcut iar să

IDIoana Dan

0

0

Ce-i în viața asta Omul? Un fir de praf, un zeu, un soare? „Ce vrei să fii?” Te întreabă Domnul „De-ai avea lumea la picioare?” Pe unde te-ai plimba întâi? Ce ai vrea să vezi și să cunoști? Ești

IDIoana Dan

0

0