Poezie

Dezleagă-mă de dependențe

2 min lectură·26 septembrie 2026

Mediu

Te simt și-acum tot ca și-atunci:

În cercuri repezi mă învârți ș-apoi m-arunci.

Ori mă vrei, ori nu mai știu ce vrei.

Visurile mele nu-ți sunt ție slugi!

Chiar dacă-n fața ta le-am așezat,

Nu am să te las să le mai iei!

Furtuna ta nebună nu le-a afectat,

Prin ploaie merg cu sufletul intact.

Îmi spui că mă iubești, că ți-am lipsit...

Cum să te cred?

Când m-ai lăsat cu sufletul stingher...

Unde ai fost? De ce ai venit?

Crezi că poți face din apus un răsărit?

Mi-e frică să te vreau, mi-e frică să te cer,

Mi-e frică să te am, nu că o să te pierd.

Și totuși înspre privirea ta mereu alerg.

Doar taci! Nu vreau să te ascult!

Taci, taci! Vreau doar să mă ascund

În buzunarul sufletului tău,

Să știu când ți-e bine, să știu când ți-e rău.

Vreau să mă vezi, vreau să mă simți,

Nu mai pleca, ia-mă veșnic printre sfinți!

Te uiți la mine și te-ntorci,

Ne transformăm iarăși în foști.

Îmi șoptești că o să-mi vii în somn diseară,

De printre stele în visul meu coboară.

Vreau să te am și mereu să te simt;

Mi-e dor de doare de dulcele-ți alint!

Dar pare că așa curge viața mea:

Deși nu e nici vina mea nici vina ta,

Mă tem că nu te pot păstra.

006

Ioana Dan. “Dezleagă-mă de dependențe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-dan-0062727/poezie/14205565/dezleaga-ma-de-dependente

Comentarii (0)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.