Poezie

Suflete îngemănate

1 min lectură·9 ianuarie 2025

Mediu

Eu sunt lună, tu ești soare

Și, aparent dintr-o întâmplare,

În calea mea ai apărut

Și-mi pare că te cunosc de mult.

Prin zeci de vieți tu m-ai plimbat;

Sute, mii, povești am adunat.

Îmi ești și soare și pământ,

Ești flacără ce arzi în vânt.

Și câte stele am desenat,

În palme mi le-ai așezat;

Să-mi lumineze ziua, clipa,

Să pot să îmi odihnesc aripa.

Prin frunze și râu te-am căutat,

Tristă și plânsă, am renunțat.

Culoare, sens, viața n-avea

Când nu erai tu în dreapta mea.

Și-mi ceri la tine să renunț,

Chiar de îmi e sufletul confuz.

Când am crezut că m-ai uitat,

În vise din nou te-am aflat.

Deși cu foc și dor eu te iubesc,

Din calea-ți nu pot să te opresc.

Mereu tineri și liberi noi vom fi,

La capăt din nou ne-om regăsi.

00498

Ioana Dan. “Suflete îngemănate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-dan-0062727/poezie/14185963/suflete-ingemanate

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.