Stau întins în iarbă și privesc ploaia cum cade către mine, adulmec pădurea care e foarte aproape... Pământul se înmoaie ca un așternut primitor, și mă ademenește un somn greu de oboseală, în care
Steaua sângelui a răsărit
Părăsiți-vă casele și iubitele
lăsați în urmă dorințele și ispitele
și urmați-l pe cel nou venit.
Steaua morții luminează pe cer
Plecați de lângă tot ce
Iarbă proaspăt cosită și fructe prea coapte
copaci doborâți de prea multă bogăție
cerul prea plin de stele al miezului de noapte
cântecul care nu vrea să rămână-n pustie
licurici în tufișuri și
Colinele își cântă iarba proaspătă sub soare
alternează
caniculă și răcoare
pădure întunecată și pășune bogată
livezile pline de roadele coapte
roiuri de albine și miezul de noapte
Ai plecat la câteva zile după ce am venit eu
și poate de aceea te caut mereu...
Te caut în gustul încă amar
al primelor primele cireșe care apar,
te caut în stropii de rouă
care se-adună în
Tovarășul alături de care vânam vulturi
prieten vajnic încă din copilărie
plecat-a într-o seară de septembre
plecat-a dar, și nimeni nu-l mai știe...
Eu plâng acum, și-aș vrea să fi plecat
în
Acolo unde apa cea târzie
cu cerul greu de purpură se-mbină
copacii se feresc de veșnicie –
șerpi albi prin înserarea cea pustie
târându-se pe calea de lumină
E drumul lor
o aspră
În satul în care nu am copilărit
duminica este liniște
după ce se încheie slujba
pe ulițe se împrăștie femei
îmbrăcate cu ii
și purtând coșuri împletite pe brațe
când le spui Sărut-mâna
îți
În vara crudă-n care te-am iubit
Căzut-au mii de stele dinspre bolta rece
Și câte rugi adânci au luat sfârșit
Asemeni verii: ziua ce se trece
E însăși vara-n care te-am iubit.
Spirale de dorințe
Am adormit pe malul apei reci
și-am început să simt mirosul greu, de seară,
trezindu-mă să te aud când treci
prin dreptul stâncii mele, solitară;
în ochii-ți de lumină se scaldă
Vânează prin peșteri
geroase,
vânează diminețile prin păduri
întunecoase,
printre munți și înghețuri
noroase
E-ntotdeauna în căutare
de vânat,
privind cu ochii-i de brigand
cum trece
Mergeam dimineață
pe drumul meu din fiecare zi
când
prin fața mea
a căzut brusc
o frunză.
La fel și ieri.
Și alaltăieri.
Frunze identice
ca filele identice care se rup din calendar
-
Ieri m-am oprit pe malul mării
și am stat
cu picioarele îngropate în nisip până la glezne
privind limita mării care întotdeauna tinde spre cer.
Stoluri de îngeri deghizați în pescăruși treceau
Cum să nu râzi atunci când ești lovit?
Hai, spune-mi!
Cum să nu râd de cât de prost am fost atunci când am primit o palmă grea?
De la oricine...
De la mama mea, sau de la tine...
Sau de la
Oriunde privesc sunt doar pagini albe
- în agenda mea,
pe masă,
în mapa de școală,
în imprimantă...
albe ca tot atâția nori
din care va ploua peste tine cu vorbe,
și fiecare literă te va
Aseară
am avut un vizitator foarte plăcut –
de-a dreptul încântător.
A bătut de trei ori în ușă.
A intrat temător, apoi a spus
„Salut”.
L-am privit îndelung. A tăcut aproape sfidător.
Mi
