Nerăbdare

Ai plecat la câteva zile după ce am venit eu și poate de aceea te caut mereu... Te caut în gustul încă amar al primelor primele cireșe care apar, te caut în stropii de rouă care se-adună în iarba cea nouă... Te chem cu licuricii când se strâng, cu crengile nucului care se frâng sub greutatea fructelor prea coapte... Cu stelele care se rup și cad din miezul de noapte. Deasupra satului acum se adună nori nerăbdători de furtună. Te presupun ascunsă în nestinsa văpaie... Gândul meu bun va aduce soarele după ploaie. Te aștept cu prima rază de soare, cu primul măr copt pe care-l voi savura, cu primul susur al cristalinelor izvoare... Cu toată firea mea.