o nouă rasă de gelozie

aranjamentul din bucata asta:

nu mă mai pot aduna decât în carnea cuvintelor
foarte încet se moare printre picături
nu pot fi ușor citită știu iubitule

și anume:
în carnea cuvintelor/se moare printre picături/ nu pot fi ușor citită

despre restul nu spun, că mi se pare prea personal. poate că poezia este motiv de gelozie :).

te citesc.

Mie îmi pare ok exprimarea de mai sus, pe care o sublinia Ottilia, parcă ar da, aș spune, o notă mai caldă poemului de dragoste de mai sus.

Eu aici aș mai lucra un pic,

”singurătatea avidă de tine mi-a urlat
departe departe departe
să-mi vând sufletul
să nu te mai găsesc
în niciun număr de telefon”

adică mai ales la ultimul vers, unde ar fi trebuit, desigur, ”la” niciun număr de telefon”

eu una aș fi reformulat: poate și mai metaforic:

”singurătatea avidă de tine mi-a urlat
departe departe departe
să-mi vând sufletul
să nu te mai găsesc
(în el)
nicăieri”

Doamnă Ottilia, exprimarea este semnătura mea, nu se mai schimbă. Nu pot fi ușor citită ;-)... Este provocare și pentru că nu vreau să se aglomereze oricine să mă citească, și pentru că admir oamenii care au răbdare... Vă mulțumesc!
Doamna Iulia, mulțumesc de aprecieri, cifrele, numerele sunt în aspecte concret-abstracte de dificultate - chiar și tendința de formare-formulare a unui număr de telefon inexistent este dificilă... Ce să mai fie de găsit în sufletul existent indubitabil? Acesta există automat, numărul, nu.