Ioana Bogdan

Corecteaza \"Intruchipata\". O sugestie: incerca sa fii mai explicit, eu una n-am inteles care e legatura dintre 0,5,100 si restul cuvintelor. Nu e indeajuns sa presari cativa termeni pretiosi si sa dai o aura de mister in numai cinci versuri. Sper sa nu mi-o iei in nume de rau ca n-am inteles nimic din randurile tale. Succes!

Mi-ar fi placut s-o scriu eu, dar poate incepeam altfel, cu alt vers, cu alta strofa. Poate mai organizata ar trebui sa fie. Si mozaicul de stiluri (direct, indirect, trecut, prezent) care e in voga, mie imi da fiori, mai ales daca nu e bine aranjat. Nu mai spun de inceputurile de tip \"in ziua aceea\", \"pe atunci\", \"se facea ca\".

Nu te supara pe mine, daca te mai critic, mi-au placut prea mult imaginile, felul in care ai descris atmosfera, in special finalul-acceptarea mortii.

Ce am citit nu mi-a displacut. Ma gandeam, poate n-ar fi mai bine sa spui \"dedublata de mine\"? Pentru ca \"dedublare de mine\" e aproape un pleonasm.

Draga Silvia, iti doresc o dupa-amiaza frumoasa pe 8 aprilie, o seara si mai frumoasa si tot ce urmeaza sa fie mai frumos. Eu sunt convinsa ca, daca e organzizat de tine, evenimentul o sa iasa bine. Mi-a placut mult titlul volumului. Mult succes, sa fie intr-un ceas bun!

Excelenta rastalmacire, in versuri. Un vers studiat, bine articulat, un inceput de efect - \"fugi gandule/ alearga-n idee\", cu care ramai.

Eu sunt de acord cu ce ai spus tu despre proza. Am incadrat si eu multe fragmente la \"proza\", e adevarat ca nu asa scurte ca cel de fata. Poate pe asta eu l-as fi incadrat la personale, fiind, pana la urma, un mod personal de a privi cea mai apropiata dintre fiinte.

Insa altceva vreau sa te intreb. Mi-e neclar un pasaj, poate imi explici ce ai vrut sa spui: \"iubirea de mama coincide cu iubirea fata de mama intr-o simbioza care purifica sentimentele\".

Multumesc anticipat

Elena, multumim mult. Te rog sa te uiti daca nu cumva textele au mai fost introduse.

Multumesc pentru asa lectura placuta! N-am vazut \"Iona\", dar stiu pasaje intregi pe dinafara. In special, acele fragmente care au ramas si poezii. Sorescu a fost un geniu al literaturii romane. Sunt oameni care au ramas atasati de el, numai citindu-i versurile. Pentru ca versurile nu fac parte din cele care se distanteaza de om, ci il includ pe omul care le-a scris si il implica pe omul care le citeste. Razvan Voncu mi-a fost si mie profesor. Vorbea de Sorescu ca despre un zeu. Odata, in loc sa facem literatura veche, am facut un seminar numai cu lectura din \"Puntea\", ultimul volum...

E cam scurta proza, dar nu poti sa nu remarci precizia cuvantului si intuitia topicii, asa de rar intalnite. Feminitate, introspectie si bun simt artistic. Eu te mai citesc.

Dupa ce accesezi link-ul \"poti edita acest text\", faci modificarile si apesi pe \"trimite\" in josul paginii. Textul va aparea ca modificat.

Ai posibilitatea sa corectezi textul folosind optiunea (link-ul) \"Poti edita acest text\".

E un vers cu nerv. Dar nu de asta mi-a placut.

\"Deși cam paralitică și cu privirea fixă,
lumea e pe stradă\" (titlul real al poemului), textul nu are nimic din alienarea spatiului in care respira. Adica e lucid, e sentimental (are amintiri foarte frumoase din copilarie) si e perfect sanatos din punct de vedere clinic.

Asta e \"prea tare\", nu-l \"semnez\". Incearca sa inlocuiesti cuvintele porcoase. Apoi corecteaza greselile de typo.

Indraznet monolog, mie mi-a placut. Dar te rog sa respecti regulile de typo - spatiu dupa fiecare semn de punctuatie. Ar mai fi niste virgule de pus - de exemplu izolarea vocativului: \"da-mi, fa, telecomanda!\"

Multumesc pentru intelegere.

Sa multumesc si eu pentru efortul tau de a veni pana la Bucuresti, in conditiile in care erai asa ocupata cu serviciul. Asta pe langa prefatarea volumului. A fost o experienta frumoasa, de ambele parti, chiar daca afara era ger, trecusem de curand in noul an si coperta n-a iesit asa cum am vrut.

ps Abia azi am avut timp sa verific mesajele. O sa vad cum rezolv cu fotografia pana diseara.

Cu mult drag,

Ioana

Interesanta viziune. Mi-au placut strofele de inceput si sfarsit. Mai putin am inteles strofa din mijloc, cam tulbure, se cerea parca ceva mai transparent. Si acel \"innascuta in noi\" suna spart. Dar e de bine, nu ma intelege gresit. De foarte bine. Rezolva cumva cu strofa a doua.

ps ideea e ca sunt oameni care o iau in serios

Bogdane, cu tot respectul fata de discutia pe care o purtati si cu scuze fata de textul Dianei, te rog sa-l conjugi corect pe \"a refula\" (tranzitiv). Daca tot suntem la lectia de gramatica.

Rog corecteaza: \"desteapta-te\" in loc de \"desteaptate\", \"nu-i doare nici in tampla\" in loc de \"nui doare nici in tampla\".

De asemeni, ti-am refuzat comentariul pentru ca s-au strecurat si acolo greseli de scriere. Corect \"faceti o alegere corecta\" si \"treziti-va moldoveni\".

Multumesc pentru intelegere

Luminita are dreptate, daca nu-ti place o poezie, treci mai departe. Sau arata-i autorului cum s-o imbunatateasca. Sau spune-i sa se lase de scris, dar in cazul asta vreau sa stiu daca nu cumva ar trebui sa ne lasam cu totii de scris. In orice caz, nu-l insulta. Sau daca-l insulti, insulta-l in alta parte, nu sub poezia lui. Sau daca-l insulti sub poezia lui, ai macar decenta si evita poeziile cu dedicatie. Poeziile cu dedicatie nu sunt pentru tine.

Ca punctuatie, poezia asta n-are nici o hiba. Exista o singura virgula unde am dubii, dar acolo depinde de ce a vrut sa spuna autorul. Deocamdata, nu suntem in stadiul in care ar trebui sa facem controverse pe marginea unei virgule. E mai mult decat ciudat sa te legi de o virgula.

Dar nu e punctuatia in discutie, e poezia. Eu am fost primul cititor, dupa autor. O cunosc pe mama lui Paul, cunosc relatia lor si poezia m-a emotionat.

Stilistic, e o poezie reusita. Are metafore si un impact direct asupra cititorului. Adica-ti imaginezi imediat mama care \"se uita in sus\" si spera sa ajunga mai repede la tatal \"cel dus\".

Dar reusita poemului, pentru care eu il felicit pe autor, este ca nu lumea de dincolo \"tace\", ci mama tace, ea este cea care primeste intrebarile si alege sa nu-i raspunda fiului. Asemanarea cu mitul biblic e evidenta. Cine isi aminteste povestea Noului Testament, o sa-si aminteasca si de \"tacerile\" Sfintei Fecioare, o data in fata Fiului si o data in fata apostolilor.

Vreau sa-i rog pe cei care au facut comentarii deplasate, sa-si invinga subiectivismele, sa reciteasca poemul sau sa-si vada de treaba. Nu sunt eu un stelutar prea darnic, dar poezia asta chiar merita. Si mama.