Ioana Bogdan

Bine ai venit! Te rog continua sa scrii, m-ai facut curioasa.

Asa da. Adica mi se pare ca ai sintetizat de minune influentele, de care cu totii suferim, fara sa depersonalizezi.

Pana la \"tu, daca vrei...\" pare a fi o alta poezie. Ai avut rabdare si ai dezvoltat.

Nu am inteles ce ai vrut sa spui cu:

\"Dar eu as vrea sa la mai mult\"

si

\"Oricine de m-ar ajuta,
Ar da motiv la viata mea...\" (corect: ar da motiv vietii mele)

si in in general cu toata poezia. Este o criza de identitate sau de inspiratie?

Te rog sa corectezi si sa retransmiti textul. Iti sugerez sa mai alternezi rimele in \"a\" cu altceva. Asa se naste inspiratia si la urma urmei, imaginatia.

Buna dimineata, Hazel!

Jucausa, dar in tuse adanci. Mai rar.

Alejandra, bine ai venit!

Fata de primul text ai facut progrese remarcabile...Serios, eu l-as scoate. Pare o imitatie ieftina dupa un banc mai vechi.

Poemul insa mi-a placut, se vede ca l-ai aranjat. Te astept si cu altele.

Nu sunt din start de acord cu Adam. Sa-si ia marul si sa plece, daca il roade asa tare.

Diferentele de caracter-le-ai omis sau intra la nivele?

Eu vreau sa stiu daca noi am fost invatati aici sa ne luptam.

Am niste conturi de reglat, dar se aplica la diferenta INTER sexe, pe care iar ma intreb de ce ai omis-o.

Scuze, mi-a iesit din reflex.

Mie mi s-a parut un joc al cuvintelor, dar nu pot sa nu recunosc ca mi-a placut. Titlul aberant, \"un pipi scurt\", umorul cu care ai inceput, cu care ai continuat (ai exagerat putin cu masina de scris), omniprezenta poetului care e vazut se vede prin toate partile exasperat de el insusi cam in aceeasi masura in care e indragostit...de el insusi.

Draga Liana,

Am facut un tur al utimelor tale poezii si m-am oprit asupra celei pe care eu am considerat-o ermetica. Am aceeasi convingere ca scrii o poezie erudita. Eu am nevoie de dictionar...tibii, tigve...Pentru cine nu stie, cultura se mai face si asa, neintelegand.

In sensul asta, versurile sunt inedite si nu cred sa se mai incumete cineva la un asa stil. E unic. Cred ca necesita multa, multa rabdare.

A fost o moda a \"claritatii\", a transparentei, deschiderii poeziei, la un moment dat, printre opzecisti. Pe urma iar s-au incifrat sensurile. Tu treci de la o extrema la alta, am vazut versuri de o simplitate extraordinara, ca in „Initierea licornei “- Visez un zbor ce n-aparține-acestei lumi - care bineinteles ca ma frapeaza pentru ca puncteaza intr-un fel, lamuresc toata zbaterea asta din interiorul neologismului pe care il preferi de multe ori cuvantului uzual.

Nu e o poezie usoara, e mai greu sa-i prinzi gustul. Ce are, in mod sigur, e originalitatea. „Geometrii singulare” pare a fi cel mai bun titlu; inteleg geometria ca pe un zbor al mintii, e mai mult ca sigur partea din noi care aspira la cunoasterea rationala fara sa-si reprime posibilitatea visului, fractura din aripa...

Te instelez pentru prima jumatate, ca sa fiu mai clara, pentru prima strofa care e superba.
Si ca sa fiu si mai clara, strofa \"ce caraghioasa e...\" e putin in plus.
Continuarea...iarasi imi place.

Am mai vazut ceva asemanator la Ilinca Bernea, doar ca ea se adresa iubitului sau in sfarsit se adresa mai elegant...Am citi-o aseara cu Paul si tin sa-ti spun ca ne-a placut foarte mult.

Forta si sinceritatea care te caracterizeaza, vocabularul extrem de mobil.

Am retinut \"rochia, ca pe un fel de prejudecata\".

Ma bucur sa dau si eu o steluta, nu pentru poezia aceasta neaparat, cat pentru tot ce ai scris si eu n-am citit, dar am citit acum si mi-a placut. O poezie rara, in genul lui Nexus, o invalmasire de trairi, amestecate cu mult cotidian, care se ordoneaza abia la sfarsit, printr-un gest, o propozitie.

Tu esti onorat de vizite, eu de o lectura speciala, exact ce asteptam. Acum o astept pe urmatoarea, negresit, cat de curand, fara sa invoci motive, draga Liviu. Te-ai cam jucat cu speraclul, ai supralicitat, dar ti-a reusit poemul.

Mie mi-ar place sa fie poezia ta in totalitate. Numai ca Nichita are si el niste versuri nu asemanatoare, ci identice. \"Ma, tie ti s-a facut de...\", ii apartine lui Nichita Stanescu, nu pot sa-ti indic exact titlul acum. Are o poezie intreaga in care fiecare vers incepe cu aceasta formula de adresare. Si care se sfarseste cam asa \"Nu, nu, mie mi s-a facut de altceva, de altceva....\"

In rest e buna...

Fii binevenit pe poezie.ro! Foarte puternic modelul eminescian. In toate privintele. Altfel, nu e rau.

Flory,

Bine ai venit. Corecteaza \"sa nu-nceteze\" in loc de \"nu-n ceteze\" si mai scoate din \"fericiri\" ca sunt prea multe. Astfel va iesi si poezia. Te rog sa nu te superi.

Draga Nex,

Ca sa vezi ce schimbare de macaz.
De-a dreptul copilaroasa, naiva as spune, poezia, dar adanca. Cred ca prima strofa e reusita. Si ai putea sa continui si cu alte strofe.

Pare a fi un test. Este?

Ionut,

Oriana a avut dreptate, ea te-a remarcat prima. Sunt multe realizari aici, interesanta cu totul fiind \"picior de primavara\" si impletirea aceasta dintre o gandire concreta, definita prin masuri geometrice si una abstracta, intermitenta, dar solara si optimista - picior de primavara, marginile mele...Un fel de stoicism, o acceptare - \"si nu ma mai doare...\" Felicitari!

Toly,

Daca vrei s-o dai si gata, corecteaza greselile de ortografie:

\"acesta-i\" in loc de \"acestai\"
\"caci\" in loc de \"ca-ci\"

cu \"aceastea-a versuri\" trebuie sa faci ceva ptr. ca \"a\"-ul de acolo nu are sens.

Bine ai venit, Adina! Mi-a placut mult poezia ta. Caderea e o tema usoara, de aceea e greu sa scoti ceva inedit din ea. Tu ai scos niste jocuri de cuvinte plus inca o idee a zborului iluzoriu-\"tot o cadere (in tacere\")... Pe curand!