Ioana Barac Grigore

ok, ok, m-ai prins in plasa. asa ca lasa ranga. poti sa ma pui la plachie de vie. voiam, doar, sa ma asigur ca nu pe FE o vanai. acum am inteles. deci, textul nu poate fi decat BUN. voila! e mai bine..? binisor...?

:)

foarte tare, florin. ai dreptate. poemul e bun, merita si instelat si recomandat. eu as pune si commul tau la text. am pledat mereu pentru dezintoxicare prin gargara. si nu glumesc neam. furiile sau frustrarile trebuie eliminate cumva, ca altfel otravesc.

ps: de ceva timp ca chinui sa-mi fac si eu o gasca sa ma comenteze (iar eu la ei, normal) si nu reusesc. trade corect, nu prietenie. daca esti de acord, sunt pe aici.

mircea, nu as fi intrat daca nu aveai reactia asta la comentariile FE, Mihut. recunosc ca ai poeme bune care nu au fost recomandate. acesta chiar nu este. este un text moale de vanatoare si atat. nimic mai mult. trust me. stiu ca tu nu ai vreo vina, dar nici ei si chiar nici eu.

nu am apucat sa execut ritualulm disectiei. l-am incinerat si gata. am incredere in spiritul tau penetrant. eu zic la asta: caracter atent (printre altele).

dan, esti primul daca ram nu isi declina apartenenta la curent. eu mereu zic a doua sa nu ma injure cei care vor sa fie primii, dar nici sa stau mult la coada. multumesc ca te apropii in acest fel de scriitura mea...

erika, imi lipsise muza. acum este back si asta ma bucura, pentru ca sunt chiar intr-o perioada de lipsa de muza. multumesc pentru cat de adanc esti inside.

costin, sunt convinsa ca nu ma acuzi de nimic pentru ca stii ca nu pot scrie decat ceea ce cred si simt. mai vino.

noemi, pur si simplu sunt oameni paraleli, oricat s-ar chinui sa se intalneasca. eu nu pot accepta nici moartea mea, dar sa o traiesc pe a celuilalt. egoism, da...

nu am uitat si imi tin promisiunile, dupa cum vedeti.

octavian, imi pare rau ca te-ai razgandit. iti respect hotararea.

radu, cred ca am inteles ce ai vrut sa spui cu \"io nu mai scriu, asa ca n-ai ce sa-mi vizitezi\". s-a marcat, nu mai intru :)

poetrica, am mai ras unul. astept doua de la tine. :)

andrei, chiar imi pare rau.

claudiu, sper ca voi putea sa comm la tine, anyway...

catalin, fac mereu eforturi pentru comunicare si maniera fair de interpretare. chiar fac. nu tine...

dan, stii ca nu ai dreptate. du-te mai adanc. daca nu ai fi asa grabit nu te-ai opri in sertarul deschis.

ceilalti, vin!

ramona, aici nu incepusesi ce ti-ai propus, nu? am atatia de ce cat jumatate de nr de versuri. nu mai zic nimic.

...sa nu-ti construiesti casa\", se zice din batrani, ram. se presupune ca felinele iubesc energiile negative. a mea, deseori dormea in bratele mele. nu stiu ce sa mai cred...
faci bine ca termini cu patetismul. sunt pro. mai propusesem eu un curent, odata...
facem curentul antipatetic?:)

am stiut eu ca ti-a placut, george.
florian, incantata si minunata de al doilea comentariu al tau in atatia ani. trebuie sa fie un text special daca te am aici, citindu-l.

va multumesc

sa multumesc editorului care a recomandat textul

Ioan, m-a emotionat emotia ta. onest!
George, daca ti-as spune ca am perceput comentariul tau in asa fel incat sa-mi placa ar fi corect?
Ioana, sa nu-ti imaginezi ca imi imaginez ceva. iau lucrurile ca atare - o invatatura inteleapta. m-am invatat sa nu mai judec oamenii si nici macar nu am pretentia la reciprocitate.
ati vazut ceva din ce am vrut sa vedeti si asta este important.
va multumesc

ioana, am impresia, chiar siguranta, ca tu ai vazut multe \"afise\" in viata ta...

anyway, nu mai fi si tu asa elitista, fii mai ingaduitoare cu slabii de inger care nu viziteaza instalatiile cu halci de carne de vita...:)

nu voiam sa te tin mult acum, dar te-am ami urmarit si tin sa-ti spun asta: dupa faza in care se da mult din maini urmeaza celalata, in care le mai odihnesti si pe langa solduri cuminti. te astept atunci.

...ca la acest colaj am muncit mult. in afara de bakgroundul cu planeta si mana-felina, toate imaginile imi apartin, fiecare inseamna ceva, etc. au trecut cativa ani peste el si am stat destul sa ma gandesc daca sa-l postez sau nu, mai ales ca isi astepta, cumva, textul. imi pare teribil de rau ca nu a suscitat mai mult interes decat o poza luata de pe google sau de pe o felicitare cu o poezioara lipita pe ea. celor 4 care au avut o opinie le multumesc foarte mult. ioan, este bine (doar zidul friabil), elena, sau sclava lui si casa pana in miezul pamantului, adrian, am corectat, poetrica, don\'t patronize me.

credeam ca va fi recomandata, dar vad ca nu este. acum va fi.

unul dintre cele mai pline de miez texte ale tale. ai avut ceva de impartasit si a iesit bine.

felicitari

oho, dan mihut, tu chiar ti-ai rupt tendonul de a trebuit sa mergi la raze (sper sa nu te impuste :) se vede prin tine ca prin paharul cu perrier de pe masa de la palace. doar doua-trei bule si, in rest, limpede si cu valurele. intri in epoca transparentei, sau doar vrei sa demonstrezi ca se poate si asa? altfel, o ador pe domana respectiva, mai ales cand prefera coafura estivala o’connor, pentru ca i se vede bine unghia de la falanga metacarpianul mic stang si nici pinteni nu are. buuuuna poema, si pe intelesul tutulora. careavsazica, sa lipim caesarului ortul pe frunte, pe cap (nu pe pajura, adica), daca tot l-a batut chiar el personal la forja! titlul este si prea mult si prea putin. adica, si incalcit si explicit (vezi capitalele). simplifica-l. si asa e greu de gasit iapa pe cal printre atatea milka din poiana.

traitoare combinatia dintre experienta emotionala si predispozitia de a reactiona promt, nu? nici macar nu o poti condamna. voi reveni.

fii mai generos! ea vine oricum. si are si carticica de bal cu harti luate din satelit.

ei da! :)
nu stiu daca este chiar o poezie, dar este! cu putina rabdare ai fi scos o paralela frumusica intre poetul impotent si iubitul potent.

din cateva linii ai trasat un portret reusit al iubitului, si doar cu una dreapta ai reusit ce a reusit poetrica intr-o intreaga poezie...

nu cred ca mi-ar fi prea bine sa nimeresc cu tine in metrou la inghesuiala si sa te calc din greseala pe bombeu! :)

super !!

de-astea si sunt mine, un fel de bombe in pamant, asa cum se gasesc pe scenele teatrelor de razboi ale unui anumit iraque...

ma bucur ca se vede complementaritatea textului. era un prim semnal la ce urmeaza...

initial, m-am gandit ca este un dialog al tacerilor, apoi am realizat ca este o rugaciune si un scancet. incepe puternic, hotarat, se fac socoteli, lucrurile par clare, apoi apare indoiala, sacrificiul, victimizarea. regresie rasturnata. si functii rasturnate. cine este pe divan, pana la urma? lucreaza cu afectele poemul tau, de-asta este penetrant. la constructie mai este de lucru, cred, spre sfarsit. imi suna artificial \"copilă agățată de pleoapele tale\". strofa finala de dilueaza pana la lamentatie. fara ea ramane bun, pentru ca are o noima si nu mai introduce o alta tema pe care nu mai ai timp sa o dezvolti.



http://www.agonia.ro/index.php/prose/123548/index.html

http://www.agonia.ro/index.php/essay/168806/index.html

Clubul Poeților Necitiți - Ground Zero
eseu [ ]
manifest pentru cooperare la nivelul zero


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Ramon Aurel Foteanu [raf far]

2006-03-03 | |



daca ati mai avut initiative de acest gen pe agonia, va invit sa va alaturati noua.

multumesc

ps: revin cu comentariile, dupa cum am promis

afisul acesta face parte dintr-un experiment tip sedinta literara de psihoterapie de grup, este un mod de defulare organizata si o arma impotriva ipocriziei. nu este un pretext pentru un experiment vizual, este chiar ce se vede, o propunere fair, si asta inseamna ca eu ma voi tine de cuvant, asa cum fac mereu cand promit ceva. mereu ma bucur cand reusesc sa fac oamenii mai fericiti, pentru ca oamenii fericiti sunt buni cu ei si cu ceilalti si, astfel, nu va mai trebui sa mai invat sa trag la tinta sau sa iau lectii de karate, ca sa ma pot apara. am renuntat demult la utopii, dar ma straduiesc sa ofer tuturor cat mai multe ocazii de a-si obloji ranile, de a-si invinge frustrarile si vanitatile, de a-si curata creierul si sufletul de deseuri. textul de pe afis este cat se poate de autentic, sa nu va indoiti de asta. multumesc tuturor care au raspuns, va admir pentru ca ati marsat la initiativa mea. asta nu inseamna ca nu voi mai comenta de acum inainte si textele celor care nu ati lasat sau nu veti lasa semn, sau ca ceilalti la care nu scriu eu nu pot veni sa comenteze textele mele.
cu respect pentru voi toti si pentru sinceritate. mi-as fi dorit sa participe la acest experiment cat mai multi stelutari, mai ales ca este, iata! un loc in care chiar pot vedea cu ochii cine isi doreste cu adevarat sa fie criticat si, eventual, rasplatit pentru ce scrie (normal ca nu ma refer la cei care nu doresc sa fie comentati si nu vor nici recomnadari si nici stele:).