Ioana Barac Grigore

dan, nu zic ca nu mi-ai raspuns mmcp, dar nu te baza pe mulgatorul sef. are ochiul prea hulpav ca sa te lase pe tine sa te uiti tocmai la ugerele dinozaurilor...

eu ti-as cere ceva despre centauri. te bagi?

te legeni pe arcul zambetului lui si iti mai pui intrebari?! cine sa te mai inteleaga, dan necredinciosule, omule...?! se spune ca se dau sanse in nestire. asa zic popii si filosofii, ma rog... cred ca poti scoate un mine din prima strofa.

demult asteptam eu o poveste a povestilor cu mucii protagonisti. ma panicheaza putin ca in afara de genu nu mai e nimeni aici sa savureze aceasta perla de versificatie. tachinare de tachinare. stai bine la capitolul prozodie pentru o cauza buna! :)
felicitari!

cred ca autoinghitirea dupa oglindire si autorecunoastre. strangerea si depunerea inaintea ciobirii. retragerea trupelor trupului in cazarma si odihna. inchidere pentru deschidere. lasa-te si pacea.

citatul din titlul comentariului anterior este din George Orwell.

dan, am facut completarea de rigoare la text.

m-a interesat si inca ma intereseaza mecanismul psihologic al minciunii. colajul de mai sus este o implorare - mai mult decat o rugaminte, deci - si nu o porunca, pentru ca in utopica lume a poemelor mele, oamenii nu poruncesc oamenilor. adevarul este ca mi se pare absolut jalnic un mincinos. cuvinte simple scriu aici, oameni, si sunt multumita ca, indiferent de faptul ca au fost doar 3 comentatori, ati fost cu mult mai multi care ati citit ce este mai sus. salut posibila interventie aici a psihologilor sau a celor care au opinii, nu atat despre colaj, cat despre subiect: minciuna.

dan, si eu uimita, dar placut impresionata de interventia ta si, mai ales, de steaua oferita prin carmen careia nu pot decat sa-i multumesc pentru ca a fost alaturi de mine aici. andreea, minunata rugaciunea ta.

strutocamila ta care mediteaza pe ogor asupra duhorii mortii m-a dat gata. surprinzator cum scoti de prin desaga volume rare invelite in jurnale colectiviste. abia astept una despre productia de lapte pe cap de minotorero.

carmen, mai sus bateam campii cam asa: dupa ce citesti de vreo 5 ori o pagina din whitehead din care nu intelegi absolut, dar absolut nimic, iti zici ca tipul habar nu are ce spune si ca nu degeaba a albit in asa hal, precis e ceva ciudat in informatia lui genetica de nu intelegi nimic din citat. cam asa functioneaza “retragerea…” la care ma refeream. probabil imi voi lua un timp sa fac un eseu pe tema asta. cred ca ar fi de folos, chiar si intr-un areal cu atata suficienta. multumesc.

sm, esti up. mai treci. gasesc eu ceva sa te inspaimant. trust me.

una peste alta, invitatia din titlu se referea la faptul ca in poezia mea se intra fara prejudecati.

buna satira ta. altceva decat scrii si la fel de bine scris. ai vana si pentru muscaturi elegante de grumaz. imi place ca nu o zici cu patima si implicare. ca iti pastrezi detasarea si, deci, credibilitatea. felicitari pentru \"invataturi\". sper sa se mediteze la ele.

felicitari,

george sand :)

ma bucura mult prezenta voastra aici si va doresc oaspetii mei permanenti (contrar la ce se crede, vedeti, doar, ca nu a durut... :)

in poemul asta sunt inghesuite suficient de multe altele ca sa nu se inteleaga numai ca autorul are porniri canibale de naufragiat cu iubi, pe luna (plina), dupa explozia navetei, dar stim cu totii ca intelegerea unei povesti nu depinde numai de gura care o rosteste, dar si de urechea care o asculta. eu ma scuz de la bun inceput pentru defectiunile de dictie. :)
e posibil ca simplitatea narativa si sensul general-particular (si nu invers) pe care l-am aplicat cu modestie aici au creat un prim nivel explicit, mai greu sau imposibil de depasit. dealtfel, asta si spun in primele randuri (atentionez, cumva) si, apoi, inserez in poem: retragerea pe codurile tari este, cred eu, marele pacat al lectorului care isi blocheaza demersul cognitiv in asimilarea mesajului textului artistic, de cele mai multe ori din banala cauza a prejudecatilor, dar si din nerabdare sau imposibilitatea de decodificare la nivel de dest.. sunt oneste si recunosc ca poemul a fost un pariu cu mine-insami. eram aproape sigura ca nu voi avea comentarii, sau vor fi complet pe langa subiect, sau doar invective. am pierdut pariul si ma bucur ca l-am pierdut. trec peste asta si multumesc celor care m-au citit si au achiesat la jocul meu cu tabuul, la invitatia in lumea simturilor si a ritualurilor sangeroase doar \"numite” (am incercat sa fie totul cat se poate de lipsit de durere, cred ca s-a sesizat), la simbolistica Cinei si jertfei si sa nu uitam ca miturile mari ale omenirii sunt pline de gurmanzi-canibali, muscatori si inghititori (si aici nu ma refer neaparat la Dracula). recunosc ca ma fascineaza tema si este prezenta deseori in textele mele. inchei specificand versetul biblic din Ioan 6:54, una dintre cele mai socante invataturi aduse de Hristos lumii pamantesti.

canibalii nu sunt sadici, lavinia. asa sunt ei... :)

multumesc pentru curaj

...autorul. asa ca ti-a folosit, totusi.

profita repede, cat mai are aer in butelie

:)

de unde naiba stii tu toate astea... ?

iti propuneam la un comentariu anterior, acum offtopic, din cate vad, sa imi lasi opinia ta despre text, atat cat sa pot intelege ce vrei sa spui.

carmen, era mileniul IV... asta ca sa nu se creeze confuzii pe site...

ioan, ma intristeaza teribil ca nu putem comunica. si, mai ales, refuzul tau fatis de a avea vreun fior la ce scriu sau am scris vreodata. macar atata pot simtit si eu. ma resemnez si esti mereu binevenit la textele mele.

ioan, uite, incerc sa te ajut, cumva, poate inteleg si eu de ce tu ai considerat mereu ca scriu prost (excluzand motivul ca nu scriu ca tine)...
sa lipseasca fiorul poetic pentru ca:
1) scriu destul de rar la persoana intai si asta ar putea sa creeze impresia de detasare?
2) la fel de rar la imperfect (trecut), si asta ar face textul mai putin autentic, descriind stari sau fapte inca nesedimentate?
3) sau, poate, deranjeaza preferinta catre narativ, efectele scenaristice...?
4) sau referentii mei sunt necunoscuti tie, deci nu te pot conecta la alte imagini, sensuri, etc?
5) poate, jocul formei sau ironia dau impresia de ludic, deci lipsa de profunzime a sentimentelor?
6) din context nu se desprinde mereu efectul psihologic de: trist-dureros-pasional?

si daca se varsa strachina, corina, cam care ar fi problema? :) cand iti iese cu preaplinul este semn bun. sau, oricum, mai bun decat cu preagolul. astept replica!

ce inseamna pentru tine fior poetic? te rog, descrie-mi! simti ceva? nu glumesc, sa stii. descrie-mi fiorul asta, ca sa vad daca eu il am la vreu text de-al tau. sau de-al altuia...

ioan, eu si ioan am avut deseori discutii despre faptul ca detest elucubratiile si constructiile fara acoperire in poezie si ca insiruirile calofile pot fi, eventual, meserie sau infatuare stilistica, nu neaparat poezie. fireste ca are dreptul sa se revolte cand vede ca un poem pe care il considera prost are audienta, dar o sa-i treca: deseori, a dat girul altor texte, mult mai proaste ca acesta.

catalin, bine ai venit pe agonia. am citit. impresionant (chiar si CV-ul). sper sa te simtit in largul tau aici. multumesc ca ma citesti.

mihai, m-am perpelit toata noaptea din cauza acelui afurisit de citat: \"adio, dar raman cu tine\". da, asa e! nu are dreptate deloc... de fapt, habar nu are, intre noi fie vorba. asa ca rectific si adresarea din comul de mai sus: \"te astept back cand te saturi\".

am gresit titlul comentariului de mai sus. iartare. este asta: \"s\"

da, stiu cum e cu sufocarea, iarna, la metrou, dar si vara, in itebe. de-aia zic ca si tine: ori rasi, ori - la naiba! - sa iasa in ploaie sa se spele (oamenii rai, rai si urati si cam murdari).

si eu m-am intristat
stii ce zicea unul in metrou, mihai? asta: \"sa moara toata lumea sa scape de mine\" (trist, trist)

stiu ce e in sufletul tau