Poezie
baudelairebreanu
fundulea 625
1 min lectură·
Mediu
( se dedică inginerilor agronomi ai țării și jertfei lor pentru producția cât mai mare la hectar)
inginerul carabulea stă la marginea solei și-aruncă
priviri
păpușoiului cum crește
recoltei lui trecute de buric și mătăsii curgând
spre tractoare
lovește cu vârful piciorului scheletul unei cățele
omorâtă anul tercut de nea fane
cu selectorul
înaintează către irigatoare călcând încet
bulgării jilavi printre păsări care-și iau zborul
recolta geme îndepărtat se-aude rapsodia română
din
partea celaltă îl trece
un fior pe șira spinării
își privește cracii pantalonilor împinși în cizme
se-apleacă
îngenunchează
și sărută brazda
(ca pe o mireasă)
ptiu ce tâmpit și ion
al glanetașului
pământul ăsta pute a hoit
de cățea
083208
0

cei care ne-am nascut inainte si dupa 1907, 1974, 1989.
Poate acesta nu este cea mai buna poezie a ta, dar este cea mai buna poezie despre productia de catele moarte la hectar si despre miresele de pamant, pe care am
citit-o vreo data, asa ca las o steluta de dragul recoltei bogate si scriiturii care mi-a amintit Preda mai mult decat de Charles.