Ioana Barac Grigore

tocmai am citit despre sburatoare, acum despre sburatori, poem cu semne luminoase si capete de mort, in atmosfera magica, ritualica, ca cea de la intalnirile secrete ale unei fratii in care nu intri fara sacrificiu de sange. imi place cum este exprimata, cum se manifesta, in final, iubirea lui, singura slabiciune admisa. excelent poem. felicitari!

(doua mici observatii, \"paparazzo\" si as elimina \"de sticla\")

poemul a iesit foarte frumos si \"economic\", fara aglomerari inutile si indicatii de regie. ai exprimat exact ce trebuia, fara volute de dictee surrealist, despre femeia care, pentru prima data in poemele tale, nu este neaparat, iubita.

prima stofa ne duce cu gandul la amintirea suptului, iar un pasionat al lui Freud ar fi convins ca sunt ceva semne oedipiene in poem.
nu asta este important, femeia nu se stie cine e, nu este numita, dar, cu siguranta, este o \"sburatoare\", un fel elastic-woman:)

oricum, femeia ta s-a transformat dintr-o \"femeie incredibil de proastă\", care crede in iubire si alte prostii, o femeie de compatimit, o fiinta dezarmata, vesnic in nevoie de protectie, in cea grabita, seducatoare, irezistibila, incomparabila, capabila doar de \"lucruri marete\". autorul nu-si mai agata acum \"singurătatea în cuierul / fiecărei femei frumoase\", de data asta are nopti, seri si dimineti, dar si ceaiul, chiar si cel rece, de ieri. este el-insusi protejat, pentru ca femeia lui - sau, mai bine zis, cea careia ii apartine - este puternica si capabila de protectie, dar obligat sa grabeasca pasul pentru a o ajunge din urma (fragmentul de cod lipsa din str 3 mi se pare cam prea amplu si putin prea confuza exprimarea, dar se poate completa frumos de fiecare, asa ca e bine). din pacate, aceasta \"super-woman\" este doar in imaginatia autorului care va porni in cautarea ei, in viitor sau in trecut, asa ca ne asteapta, cu siguranta, un follow-up:)

Alexandru, la acest poem ai fost uns ca unul dintre seducatorii scenaristi ai eternului feminin de pe Agonia. sunt curioasa daca iti va fi greu sau usor in continuare! felicitari si la cat mai multe \"scenarii\" de apreciat!

poemul parea putin sifonat pentru ca abia il scosesem din... poche, fireste:)
multumesc, Alexandru. ma bucur ca am in tine un cititor.

asadar, poetul este un fel de martor care umbla prin lume cu o carticica in care face semne despre alte semne, pentru raport. altfel, ce-i pasa lui pe ce streasina isi face cuib randunica?!

frumos zis, silistene. si cum e prin lume? spune!

va multumesc pentru lectura si aprecieri. cum mai spuneam undeva, chiar daca zeppelinele au oasele pline de aer, ca pasarile, se hranesc cu foc si jaratec si poarta razboaie la inaltime.:)

au trecut ceva ani de atunci...
ma bucur ca inca sunt citite poemele mele mai vechi. am dat si eu o raita printre ele. uneori, ma intorc acasa si rareori este asa cum am lasat inainte sa plec.

oscilant, intre o lacrima sarata de om mare si o inima de copil in reluare

poate sa lipseasca. l-am lasat pentru pofta. pariez ca are un makingof virtual spectaculos.
iar punctul ala nu stiu de ce e acolo. singur nu s-a pus.

ps: ti-a placut urga? mie mi-a dat fiori. pana la aggiornamento. mai sunt cateva. si iata cum zicem ca pot sa lipseasca dar ele sunt si nu se vad...

thx, DC

doar sa iau o gura de aer si ceva timp
clientul dicteaza!:)

.

cred ca e vorba mai mult de densitate ideatica decat imagistica. fiecare cadru este un vers, un rand, cu imaginea lui. am o idee. incerc asa... poate intra si sartre in discutie:)

Ecaterina, observatia este corecta. perceptia ta asupra atmosferei acestei \"treceri cetoase\" ma bucura pentru ca raspunde intentiei mele. Am lasat mai multe semne intertextuale, sper ca nu foarte vizibile.
doar acele momente ti-au placut?:)

Madalina, am mizat pe succesiunea random a cadrelor in mixtura lor cu dialogurile, pana sa aunga la foarfecele postprocesarii. poate fi cum zici, un sinopsis sau, mai bine zis, un making-of al secventei filmului intreg, si el secventa a altui film fiind. behind-the-scenes devine, deseori, mai important decat filmul, in sine.
te referi la constructie? crezi ca ar fi mai dinamic ceva mai rarefiat?

Mircea, comme d\'habitude, un poet al misterelor. Ma bucur sa te vad si La Multi Ani celei/celui care implineste asa o varsta frumoasa!

Va multumesc pentru opinii tuturor!

Ma bucur sa va vad prin cartierul meu
Nu la Colentina ma refeream, nu am locuit niciodata acolo, am trecut des pe la Fundeni, in schimb
Am retinut observatiile
Multumesc

Costin, mi-as fi dorit sa functioneze subliminal semnele facliilor felinarelor cu suflete zburatoare pe fundal b/w, cam cum se vedeau cele ale lumanarilor intr-una din ultimele secvente din Lista lui Schindler. In res, alb si negru si amintirea unui dragon rosu care a mai si ars.

Mircea, iata cat de departe e dimineata si tu mirosi a valuri sarate si prune din livada. Multumesc pentru lectura si semn.

IBG

poezia trecerii, a maturizarii, a devenirii si - de ce nu? - a acelui unic tip de patriotism pur, entuziast, cel al adolescentului. de mult timp nu am mai citit un poem atat de proaspat, cu o nostalgie fara regrete, solara, o dorinta a intoarcerii din \"civilia\" toamnei la \"datoria fuga marș\" a adolescentei. irepetabila, dulcea povara a \"lădiței comandantului\", nu o cutie a pandorei, o cutie magica, cu surprize, a cunoasterii, a initierii, sub salul de matase al toamnei. magistrala repetitia \"matase\" si \"sal\" in ultima strofa. si, cu toate ca m-am folosit in comentariu de ultimul vers si el are importanta lui in text, tare l-as scoate.

imi doream un final usor si simplu, scurt si clar ca aburul care te paraseste odata cu ceata. multumesc, Emi, poate reusesc sa pun si un filmulet din concertul de pe 14, din Cimitirul Vesel.

Mergi cu Ingerii, Poetule!

frumos poemul. nu m-a convins ultimul vers, insa. oricum l-as lua tot cliseu ramane. dar poemul este excelent.