Ioana Barac Grigore

ce sa zic, alice...?! se spune ca scoala din morti! si nici nu face aciditate la stomac...

bazil, stiu. mi-ai mai spus. in momentele mele de optimism, imi imaginez ca tot raul e spre bine. si, de acum inainte, voi avea mai mult timp sa-mi ordonez textele sa fac ceva cu ele, altceva decat ce am facut pana acum. nici nu stiu unde naiba este problema. la diacritice sau la efemer... poate ma rasfat: cred ca la TREBUIE sa fac ceva pentru mine persoanal e problema si mai e undeva, dar nu trebuie sa stie chiar toti.

adrian, am citit interventiile tale pe unde au mai fost si am vrut sa stii ca iti sunt recunoscatoare pentru ele. si asta pentru ca ma aflu acum intr-o stare de apocalipsa, iar atitudinea ta imi mai da cate un branci metafizic cu becuri aprinse la orizont. daca e greu, nu te indoi de colana ca se rupe. ingenunchiezi sau imparti greutatea in mai multe parti si le cari separat.

nu cu editorii deal eu acum, bazil. si cui, vreodata, i-au placut editorii, mai ales luati la gramada...?! niciunuia nu-i plac editorii, decat separat. problema mea de acum este imponderabilitatea. pamantul isi pierde din gravitatie pe zi ce trece. iar oedip...?! sa fi fost eu atat de subtila incat nici tu sa nu intelegi?! cred ca da. nu, la textele mele nu se mai fac glumite. dealtfel, nici comentarii nu prea se mai fac. iar daca veni vorba de complexe, ar putea fi vorba de unul, in acest text, complexul vocilor subtiri. da\' multe.
am o mare admiratie pentru cultura ta, pentru talentul tau si pentru intransigenta. ai si un defect, de neadmis: nu iti e teama de ciuma bubonica.

aici te-ai dus intr-o directie falsa. nu era vorba desre complexul lui oedip (pe care nu cred ca naratorul si-l poate asuma, si nici autorul), despre humbert humbert nici atat, pentru ca latura erotica lipseste cu desavarsire. aici naratorul este extrem de transparent: vorbeste pe sleau despre personajul care tine balanta in vederea alcatuirii armatei care va apara tara (specific si in titlu).

bazil, aici ma interesa parerea ta: http://www.agonia.ro/index.php/poetry/203858/index.html

= criogenarea - proces reversibil

In \"intunericul\" celor intamplate as fi vrut sa pun un comentariu la \"Criogenare\". Din nefericire, am \"ajuns\" prea tarziu... Fara a slabi nimic din aprecierile pe care le-ai primit ma-ncumet sa spun: nu ai nevoie de stelute. Stralucesti indeajuns. Sa revii.Metaforic vorbind, criogenarea-i un proces reversibil. Cu bine.

Realdo Tokacs [03.Sep.06 11:17]

-------------------------------------------------
= comentariu la \"criogenizare\"

pentru că ai închis comentariile acolo, îți voi lăsa aici punctul meu de vedere asupra poemului:

eu nu consider că textul este de atelier și nu înțeleg de ce trebuie să se lege lumea de salamul de cal. probabil din incapacitatea de a percepe ansamblul. nu găsesc textul nici amuzant. calul este un animal nobil, iar mânzul este un simbol al curățeniei și al purității, de unde sacrificiul acestui animal capătă imediat semnificații evidente. tot ceea ce semnifică mânzul, spune autoarea, este păstrat undeva, într-un spațiu privat, unde nu se degradează, unde rămâne etern, în timp ce în exterior se desfășoară de acum înainte spectacolul dorințelor. \"asasinarea\" mânzului îi scoate la iveală sângele, simbol al dorințelor, al vitalității, al carnalului. nu întâmplător mânzul este păstrat sub formă de hrană; el rămâne în continuare asimilabil, osmotizabil în modul cel mai intim.

ioan albu [04.Sep.06 10:52]

si steaua, cu multumiri

salut astfel de interventii pe www.agonia.com. mai iese lumea din zona oculta a istoriei literaturii, mai ales ca se dicuta deseori pe site despre avangardism si naum, de multe ori fara nici o baza. clar si concis.

alina, nu cred ca ai innebunit si nici nu cred ca ar trebui sa-ti ceri iertare, chiar daca tendinta este sa ne speriem putin de iulian, pentru ca ne pare un dur. altfel, este un om bun si drept, bland si echilibrat, simpatic si cu bunsimt, minunat si rar. nu ne ia in balon decat cand are si lest in nacela...

am deschis sertarul tau cu lucrusoare amestecate. sclipea ceva acolo (probabil de-aia a venit si pasarica blonda, la sclipici). ai crapatura in logica, dupa apucarea de aripa, deci apucarea - disparitia (cum?)...
sa-mi indici talcul. revin dupa
sper sa nu fie vreun poem cu referent amic, amica, dusman, poet de pe site, etc, ca ma supar; sunt satula sa-mi bat creierul sa gasesc cevaul intr-un poem si dupa sa vad ca era doar o replica unuia care comentase la nu stiu ce text... :(

dan, uite! daca agonia va fi in pericol de atac, propun sa vina la poemul asta al meu cazon si sa le cedezi titlul comentariului tau. :) ok? trebuie sa recunosti ca e ceva sa reusesti sa strangi asa o armata, chiar si \"cu capul plecat\" de la greutatea limbii. ce s-a intamplat de mai treci pe aici? nu te-am mai vazut de secole... ai fost plecat din tara? dar ce spun eu aici... ?! si pe straini am auzit ca i-au cablat (cred ca de la legile astea UE)

ada, prima data la mine... bine ai venit si bafta multa pe agonia! nu vor niciunde si vor peste tot, trust me! :)

stiu ca treceti. imi face placere asta. la texte transparente nu poti comenta profund, alice. hei :)
daniel, imi aduc aminte de filmul ala... cantarul, in regia lui ilie pintilie (tii minte divertisul cu tubitubi puiuric?; a fost unul dintre multele mele momente de ras cu lacrimi)...

va mai astept

voiam sa te rog sa nu dai publicitatii ce inseamna \"angel lust\", ca sa nu avem prea multe victime prin zona. ai cercetat daca se poate doar o mica sufocare cu acelasi efect? :)

una peste alta, un text CURAJOS, inventiv, transparent, cu problematica + sofismul de rigoare... a propos! daca tot te pricepi la anghelologie, poti sa-mi zici si mie o metoda de revenire macar la arhanghel a unui heruvim cazut la rang de drac caprar?

daca tu zici ca este suficient fara \"goi\" si da acea impresie de \"hai la incorporare\", scot \"goi\".
asa trebuia sa iasa, funny. pentru nobel a, alta. :)

multumesc de citire si opinie. chiar eram curioasa daca va com cineva.

ieri discutam cu cineva despre textualismul romanesc, despre formarea noului cititor, care nu-si mai poate permite naivitati in atacarea unui text literar, despre atitudinea fata de poezie, etc. aici, tu faci un experiment poetic care are in centru detextualizarea. este un experiment reusit, un joc bine structurat in care departajezi cu grija fibrele textului literar (intr-o stanie maniera simbolica surrealista). este un construct inteligent si cerebral, impanat de o ironie de o mare subtilitate. un ritual al dezmembrarii. nu este o \"aplecare\" asupra textului, dar o \"calcare\" in picioare a lui, complet sistematica.

poate ar trebui chiar sa faci un eseu despre textualism pe care sa-l postezi pentru mai buna intelegere a fenomenului. am avea mai putini critici nervosi si patimasi.

imi place cum definesti emotivitatea prin prisma personala, cum folosesti - inteligent - persoanele verbelor, la fiecare strofa, cum te apropii din ce in ce mai mult de impact, cum racordezi exteriorul la interior. transmiti emotia simplu, de efect, fara fasoane si cuvinte in plus, fara sa apelezi la livresc si citate, fara sa te dai mare. am mai citit si din celelate. ma bucur ca am facut-o. ai o modestie si o transparenta a discursului care ma uimesc si ma incanta. felicitari.
nu ma deranjeaza gerunziul...

iti multumesc pentru acceptare. este un pas inainte.

hotaraste-te pe care o lasi ca nu vreau sa scriu aiurea (ai doua \"emotiva\")... revin. imi place.

n-o spun eu bradley o spune
fara bogdan imi e greu
r. mi-arata alta lume
si astfel invat mereu

(\"despre experienta\")

ma bucur ca mi-am castigat un cititor care scrie ca tine. este o simplitate cu multe sertare si multe chei la ele, ideed. :)

multumesc