Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Proză

măsurarea inteligenței emoționale

2 min lectură·
Mediu
la o anumită vârstă m-am îmbolnăvit grav am luat virusul empatiei eram necoaptă prea târziu mi-am dat seamă că este o boală rușinoasă precum sifilisul sau depresia nu trebuia să afle nimeni mai ales colegii de școală știm cât pot fi copiii de cruzi marin bărbatul din argeș de 35 ani cu ochi albaștri și-a ținut tatăl mort în casă 7 luni oare ce și-a gătit pe aragazul din bucătărie în tot acest timp chiuleam de la ore de teamă încă îmi păsa de privirea celorlalți a debutat cu febră mare lipsa poftei de mâncare în general lipsa poftei karin ar fi împlinit 16 ani pe 18 august oare de cine s-ar fi îndrăgostit dacă nu l-ar fi întâlnit întâmplător pe breivik pe spinare îmi creștea o cocoașă în piept o arsură de gheară mâinile se lungeau sânii se umflau și pielea devenise lăptoasă vlad avea 5 ani când a dispărut de lângă mănăstirea cocoș purta un tricou verde cu imprimeu micky mouse oare mama lui îi mai păstrează și acum hăinuțele devenisem un monstru cât de rușine mi-a fost atunci apoi mult aer prin oase ceva inuman mă ridica din pat fără să vreau zburam pe deasupra mesei din bucătărie uitam deseori să arunc mâncarea lăsată pentru mine de mama ea nu bănuia nimic irina avea 23 ani și muncise din greu pentru 4000 euro în germania oare și-ar fi făcut casa pe care o visa dacă nu s-ar fi călugărit la tanacu mă loveam de tavan ieșeam pe fereastră orașul mirosea a caprifoi și trandafiri buchetări eu înotam prin cer și mai sus cu fața la soare m-am întors să-i privesc cum se mișcau pe lângă casele lor stephanie de 22 ani a fost prinsă de poliție când își vindea copilul unui traficant de organe pentru 9000 dolari atât cât costa mașina pe care și-o dorea oare fiul ei o va cunoaște vreodată cât de teamă mi-a fost atunci că nu-i voi mai vedea niciodată cât de milă mi-a fost de ei cum se vedeau de sus așa mititei aș fi vrut să-i strâng pe toți să-i apăr cu brațele mele să-i alăptez la sânul meu încă nu înțelegeam mecanica emoțiilor nu simțeam când din cocoașă îmi înmuguriseră aripi nu știam nimic despre crizele colective sentimente caracter și instincte morale așa că am cotit înapoi spre casă și de atunci mă tratez





...

045827
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Proză
Cuvinte
395
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

Ioana Barac Grigore. “măsurarea inteligenței emoționale .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-barac-grigore/proza/13985893/masurarea-inteligentei-emotionale

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@dragos-visanDV
Dragoș Vișan
Până și din copilărit se nasc mari cruzimi ori mari nesăbuințe. Dar empatizarea poate fi de timpuriu o analiză psihanalitică. Așa văd eu mesajul de aici. De fapt aici parcă ar vorbi SF un creier electronic. Până și el se poate emoționa din năzbâtiile ori tragediile zilnice. Românie pitorească, ce-i mai place lumii să picotească!
0
@ioana-barac-grigoreIG
cam asta e frumusetea, o punga de plastic in vant. merci, mon vieux
0
@despina-alexandru-ioan-0036185DI
Un soi de tristețe, de tragism infiltrat printre rânduri și îngroșat, emană din aceasti mică povestire. Drumurile vieții se îmbină și se împart. E un remeber, e un sf, o mărturisire poate sau pur și simplu o frânturi de gânduri spuse privind vreo emisiune la tv, nu-mi dau seama...
0
@ioana-barac-grigoreIG
din nefericire, pe pamanul de oameni, empatia iti aduce mai mult nefericire decat vreo mare bucurie. a trai afectiv, prin transpunere simpatetica, viata altora, nu este cel mai comod gest al cuiva, iar de acest \"virus\" se scapa greu (dar se scapa:). tot prin empatie putem sa ne punem la treaba \"mecanica emotiilor\" pozitive, iubirea, intelegerea, increderea, generozitatea si, in general, tot ce are mai frumos, mai inaltator si mai bun umanitatea se face prin empatie. inclusiv perceptia empirica a unei opere se face prin empatie. toate acestea se regasesc in \"inteligenta emotionala\" care da masura sensibilitatii umane si calitatea ei. acestea fiind scrise, povestile care se impletesc, a celui care empatizeaza cu a celor cu care se empatizeaza, ar trebui sa demonstreze ce era de demonstrat, in cazul in care si cititorul ar fi empatizat cu scriitorul :) dpdv referential, trimiterile sunt, sau ar trebui sa fie, de notorietate. sper sa nu existe prea multi romani care sa nu cunoasca, macar sa le fi trecut pe la urechi sau prin fata ochilor, \"cazul Vladut\" si \"cazul Tanacu\". la celelalte, denotatiile sunt clare. nu apeleaza la informatia sau simtirea prealabila a receptolrului. dincolo de faptul ca sunt sau au fost prezentate la televizor sau in alte massmedia, ele au existat si inca exista in realitate. cred ca aici se rupe, de fapt, perceptia noastra empatica asupra realitatii, avem impresia ca este un fel de film sau de telenovela. dar nu, nu e asa...

multumesc, Despina. ma bucur ca ai citit si ai empatizat.:)


...
0